Nu regret nimic? ...

Visez şi eu… E tot ce mi-a mai rămas… Secundele se scurg al dracu de încet şi tristeţea mă invadează fără să vreau. Gândurile îmi zboară în depărtări, undeva unde timpul să stea în loc… să fie doar fericire şi bucurii… Oare există astfel de locuri ?! 

Despărțirea e grea… Chiar dacă nu a avut loc niciodată. Lacrimile mi se scurg pe obraji fără să vreau, inima îmi tremură… vocea se pierde. E o durere sufletească, care, îţi apasă în minte toate momentele frumoase pe care le-ai avut… Dacă le-ai avut… 

Eu nu regret nimic… Oare? Oare chiar nu regret nimic? Cum naiba o fi asta? Aud sau citesc mereu chestia asta…”Nu regret nimic!” Mă întreb dacă oamenii care spun asta chiar nu regretă nimic sau e doar o modalitate de a-și ușura conștiința și a scăpa de propriile reproșuri. Pentru că eu regret. Mereu regret lucruri. Și asta de o viață. Regret des. Regret lucruri pe care le-am făcut, pentru că nu trebuiau făcute… Se zice că din privire se naşte iubirea… Se pare că sunt daltonist… 

Sunt mai mult dezamăgit de mine… De faptul că nu mi-am pierdut speranţa, iar eu nu mai aveam dreptul la speranţă… Sunt dezamăgit de orgoliul stupid la care nu am renunţat de cele mai multe ori. N-am aşteptat decât un semn. Tu însă ai ales să rămâi cu orgoliul nepătat, chiar dacă ştiai că mă faci să sufăr… Nu-ţi reproşez nimic! Nu poţi impune sentimente inimii! Pur şi simplu nu poţi…Aş vrea să învăţ să mă îndrăgostesc, dar de cea care e îndrăgostită la rândul ei de mine.. Să reînvăţ să construiesc sentimente, să reînvăţ să simt fluturi în stomac. Chiar şi cu lacrimi în ochi, am avut mereu puterea să spun zâmbind “e în ordine”… Ca şi acum. Mi-am păstrat visele în ciuda unor deziluzii. Chiar dacă timpul şi-a pus amprenta pe sufletul meu, inima mi-a rămas tânără pentru că am ştiut să preţuiesc sufletul celorlalţi oameni şi iubirea. 

Ca de obicei, eu am greșit… Când iubeşti şi eşti iubit, viaţa e plină de culoare!... Vroiam şi eu să fiu iubit… 

De cele mai multe ori alergăm după fericire şi uităm să fim fericiţi! Se zice că fericirea este alcătuită din suma lucrurilor mici. Aşa o fi! Din păcate de prea multe ori nu acordăm atenţia cuvenită bucuriilor mici şi simple. Ar trebui să le savurăm pentru că fac parte din “fericirea” noastră. 

Atât ! …

Respecte ! 

"Cu cât mai departe poţi privi înapoi, cu atât mai departe poţi vedea înainte"

Voi fetele, sunteţi speciale... Pe măsură ce creșteți, sunteţi învăţate cu o mulţime de lucruri. Aţi fost învățate că dacă un băiat vă înghiontește la scoală, înseamnă că vă place... Probabil că v-aţi dat seama că e o prostie să vă tundeţi bretonul singure, de exemplu. Sau, de ce nu... cea mai importantă învățătură : Faptul că într-o zi veţi cunoaşte un bărbat minunat, cu care veţi avea propriul final fericit....

Vă plac filmele... Vă plac dramele, dar dacă ar fi posibil, să aibă toate final fericit. Fiecare film pe care îl vedeţi şi fiecare poveste pe care o auziţi vă imploră să aveţi răbdare. Fiecare poveste vă face să aşteptaţi răsturnarea aia de situaţie din ultimul act al piesei, declaraţia aia de dragoste venită din senin.... excepţia de la regulă...

Uneori însă, sunteţi atât de fixate pe găsirea acelui final fericit, a acelei minuni, încât nu prea reuşiţi să citiţi semnele aşa cum trebuie... Nu prea faceţi diferenţa între cei care merită şi cei care nu merită... Între cei care ar trebui să rămână şi cei care vor pleca...

Şi poate finalul ăla fericit pe care îl aştepţi şi care ţi-a fost promis nu include întotdeauna şi un tip... Poate e vorba de tine, reuşind să aduni bucăţile de pe jos şi să o iei de la zero. Eliberându-te pentru ceva mai bun în viitor. Poate că finalul fericit pe care îl astepţi este pur şi simplu... să poţi trece mai departe.

Sau poate finalul fericit pe care îl cauţi e să ştii că până şi după toate dezamăgirile pe care le-ai avut, după toate telefoanele la care nu ai primit niciodată răspuns sau poate toate ocaziile în care ţi-ai frânt inima, după toate greşelile şi semnele prost interpretate, după toată suferinţa şi probabil ruşinea de care ai avut parte... tu nu ţi-ai pierdut niciodată speranţa....

Respecte !