De ce din nou...?!!!

Oare societatea în care trăim mai e normală? Oare ţara asta chiar e distrusă din toate punctele de vedere?Oare chiar o să ne ducem dracului? Se pare că da!.. Parcă nici nu o trecut o lună de când scriam despre minunăţiile care mi-au fost date să le văd în legatură cu cele 2 fetiţe care trăiau cum trăiau... Şi uite că văd alta... alta nouă... Sincer nu îmi era prea dor de chestiile astea pentru că mă cam seacă şi mă fac să stau puţin pe gânduri... Bun...
Veneam din oraş împreună cu tata...ajungem pe la colţu' blocului şi ne întâlnim cu un fost vecin de-al meu. Foarte de treabă tipu, chiar super ok. S-a mutat acum vreo 2-3 ani de la noi din bloc din nişte motive necunoscute de mine...mă rog, nu asta contează.... Noi mergeam către casă, el venea de la poştă. A fost să ridice alocaţia copiilor ca să aibă ce să le dea să mănânce mâine...Poftim?...Mda...vroia să cumpere măcar 2 pâini ca să aibă ce să le dea la copii. Dacă nu l-aş fi cunoscut, dacă nu locuia în bloc pentru mai bine de 15 ani, aş fi zis că e un caz obişnuit, un cine stie ce nenorocit care şi-a ridicat salariul şi a băut toţi banii în 3 zile... Dar nu...Era un om extraordinar, un om de apreciat. Şi a ajuns în faza în care îi cere tatălui meu 5 lei ca să cumpere 2 pâini să le poată pune copiilor lui pachet mâine la şcoală... Untură pe pâine că doar altceva nu avea ce...
Deci chestiile astea încep uşor uşor să mă omoare pe mine...De fiecare dată când văd cate una deasta parcă încep să mă sufoc, parcă iau foc. Vai cum poate viaţa să îşi bată joc în ultimul hal de nişte oameni. Să ajungi să cerşeşti niste bani ca să cumperi pâine să mănânci cu untură?!
Cred că ar trebui să mă bucur mai mult de sandvişu care mi-l pune mama la şcoală...Şi când stau şi mă gândesc că unii îşi doresc să poată să mănânce o felie amarată de pâine şi eu mănânc prin restaurante, la câte o partidă de biliard...
Ce poate să te fută viaţa asta... aşa urât de tot!
                                                                                          Respecte!