Probabil că nu voi mai scrie până în anul următor.. Se pare că nici în ultima perioadă nu am progresat tare mult, dar poate că nici nu am vrut. Nu scriu decât când simt nevoia, iar în dimineața asta am simțit-o.
Am să închei anul ăsta mai devreme cu vreo 2 zile, normal că nu se supară nimeni, așa-i? Cine s-ar supăra, poate câteva fantasme din mintea unui copil care credea că poate să schimbe lumea desenând fețe vesele pe un geam transpirat la final de Decembrie... Penibil.
Concluzia anului care tocmai s-a sfârșit? Știi tu bla-bla-urile inutile, de tipul “în ultimile clipe ale anului ce tocmai își încheie viața aș vrea să spun următoarele”, mi se par o idioțenie și nu-și au locul aici, nu în povestea mea cel puțin, în a ta în schimb, poate au, poate viața ta a fost o furtună de evenimente împrăștiate pe o podea veche.
Eu n-am să închin un pahar de șampanie anului care a trecut pentru că a fost un an.. ciudat. Un an gol, un an cu persoane calde dar și cu persoane mai reci decât congelatorul meu din cămară, un an din ăla care trebuia să fie numai ca să mă sece pe mine la nesfârșit.
Anul ăsta, la sfârșit, nu-mi voi mai pune nici o dorință, nu cred că dacă am să îmi doresc ceva foarte tare se va întâmpla numai pentru că trebuie să se întâmple.. Dacă e să am ceva știu că va veni, într-un mod absurd sau altul... Sau nu !?
Se pare că vorba “Ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să se întâmple ” e al naibii de adevărată, doar că s-a uitat să se menționeze că niciodată nu se va îndeplini așa cum vrei...
Sincer, vreau să se termine anul ăsta. Pentru mine, vine sfârșitul unui an în care am negat tot ce am simțit, un an care mă face acum să regret că am plâns când nu a trebuit și că am zâmbit fals când de fapt îmi puteam găsi fericirea în ce aveam. Cineva mi-a spus să nu regret ce m-a făcut fericit, așa că nu regret nimic din anul acesta. Toate cele rele îmi vor fi învățătură de minte , iar cele frumoase și trecute îmi vor rămâne amintiri , un loc de întâlnire cu mine cel de atunci. Nu se va mai întâmpla așa în anul următor... De mâine intru în program de reciclare sentimentală, am să analizez foarte bine ce păstrez și ce arunc pentru ca toată încăperea în care eu mă mai puteam odihni din când în când este acum prea aglomerată, nici nu mai am unde să respir, prea multe gunoaie adunate, prea multe amintiri păstrate.
Asa că... în anul următor, nu vă doresc nimic altceva decât ceea ce îmi doresc mie...!
Respecte!
