luni, 28 martie 2011

Mi-e dor

Cuvintele sunt clar prea sărace pentru a putea măcar contura ceea ce simt acum. Parcă întotdeauna a fost aşa. Niciodată nu am găsit cuvintele necesare pentru a spune ce simt. Actionez din impuls, fară să gândesc şi uneori doare. Şi chiar doare.
Să îţi cer iertare, deşi am facut-o, parcă nu mai are nici un rost. Credeam că eu sunt cel isteţ, că am înteles viaţa poate mai bine decât mulţi de vârsta mea şi până la urmă am căzut într-o capcană atât de simplă încât mi-e ruşine. Până la urmă mi-am dat seama că rănesc multe persoane. Poate prea multe... Uneori stau şi mă gandesc...oare o să poţi să treci cu vederea peste multele prostii pe care le-am facut?
Am trecut printr-o perioadă absolut ciudată, o perioadă în care parcă nu am fost conştient de ceea ce fac şi de faptul că fiecare om are o demnitate. Nu pot eu să calc în picioare demnitatea cuiva, indiferent cât de tare ar ţine persoana respectivă la mine. Sau cel puţin nu trebuie! 
Mă uit însă la multele lucruri pe care le fac şi îmi dau seama că parcă tot ce fac, fac aiurea. Mă doare să văd cât de egoist sunt uneori. Cum parcă pentru câteva momente nimic nu mai contează. Doar eu...
Timpul vindecă? Sunt curios să văd dacă o sa te mai poţi vindeca vreodată. Am lăsat o gaură atât de mare încât mi-e frică ca nu se va mai umple niciodată. O sa mai fie oare ca la început?
Mi-a fost spus să te caut, nu să te gasesc. Te-am gasit însă, dar parcă totul s-a schimbat. Mi-e dor... Mi-e dor de tot. Chiar dacă par atât de tare şi de indiferent, tot ceea ce fac este să nu arăt că uneori sufăr. 
Pur şi simplu nu gasesc o explicaţie pentru tot ce se întamplă... De fapt o explicaţie este... Ceva e stricat în toată ecuaţia asta. Eu...
                                                                            Respecte!

vineri, 25 martie 2011

Muzica de vineri...(ep.3)

E vineri şi urmează al 3-lea episod din "Muzica de vineri". De data asta o să fac ceva special, în sensul că voi posta nişte melodii romaneşti cu care eu am crescut, aşa numită "muzică de suflet". Trupe şi interpreți care şi-au spus cuvântul peste ţara noastră şi care merită tot respectul.

1. Phoenix - Ochi negri, ochi de ţigan


2. Phoenix - Mugur de fluier


3. Phoenix - Timişoara


4. Phoenix - Strunga


5. Iris - Floare de Iris


6. Phoenix - Negru Vodă


7. Phoenix - Invocaţie


8. Phoenix - Pasărea Calandrinon


9. Celelalte Cuvinte - Dacă Vrei


10. Dinu Olăraşu - N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit


11. Phoenix - Nunta


12. Phoenix - Mica Ţiganiadă


13. Mircea Baniciu - Eşarfă în dar


14. Mircea Baniciu - Dacă ai ghici


                                                         Respecte!

marți, 22 martie 2011

Se sperie sau se bucură?

Băi oameni! Deja îi marţi. Şi eu nu am mai postat nimic de vineri. Ar fi cazul să mai pun şi eu câte ceva :))
Frate, copiii de azi parca sunt din ce în ce mai ciudaţi. Şi părintii lor şi mai ciudaţi. Bine, copiii oamenilor sunt în general retardaţi când sunt mici dar parcă din ce în ce mai des apar tot felul de anomalii. Copilul de mai jos, de exemplu, ori e ciudat din cale afară, ori e retardat :)). Mă-sa îşi suflă nasul iar lui nu-i e foarte clar dacă să se sperie sau să se bucure, lool.
Deci treaba e că minunatul clip a apărut acum câteva zile, mai precis 8, şi deja are peste 8 milioane de vizualizari. Incredibil!



                                                                                    Respecte!

vineri, 18 martie 2011

Muzica de vineri...(ep.2)

Extraordinar de repede o trecut timpul. E vineri şi după cum am zis urmează episodul 2 din "Muzica de vineri" . Astăzi am hotărât să fie o ediţie puţin mai specială, în sensul că voi posta doar melodii de pian.

1. Greg Maroney - Breathe


2. Greg Maroney - Long Walk Home


3. Giovanni Allevi - Back To Life


4. Yiruma - River Flows In You


5. Yiruma - May Be


6. Yiruma - Kiss the Rain


7. Eric Frontière - When the Wind Blows


8. Yann Tiersen - Comptine D'un Autre Ete (L'apres Midi)


9. Yann Tiersen - Le Matin


10. Theme Of Tears


11. Helen Jane Long - Expression


Sunt sigur că sunt extraordinar de multe care nu le-am pus aici. Am ales din acele enorm de multe melodii care merită, 11, pentru a mai rămâne şi pe dăţile viitoare.
                                                                    Respecte!

joi, 17 martie 2011

Şcoala de comedie

    Au că şcoală de comedie :))... Deci m-am întâlnit cu un prieten care are vreo 27-28 de ani. Şi l-am mai întrebat printre altele ce mai face, cu ce se mai ocupă. Şi îmi răspunde că îi comediant. Că o absolvit şcoala de comedie. Poftim? Există şi aşa ceva?:)))
    Adică cum naiba şcoală de comedie. Păi ce înseamnă şcoală... spre exemplu şcoala de arte, şcoala de muzică.  Adică vine unu acolo şi învaţă alţi retardaţi care habar n-au nimic, să cânte sau să facă cine ştie ce... Dar la o scoală de comedie... Cum poate să te înveţe un profesor să fii comic?! Păi şi atunci cum mai stă treaba cu simţul umorului. Unde mai îi spontaneitatea în cazu ăsta. Cum poate cineva să te învete cum să devii comediant. Oare ce se predă la o şcoală deasta? Se pare că tot aud deastea în ultima perioadă. Chiar mă gândesc mai traim într-o ţară normală? Oricum românilor le cam lipseşte simţul umorului, dar totuşi... şcoală de comedie? Dă-o dracu' de treabă :))
                                                                         Respecte!

marți, 15 martie 2011

Unde e bucuria de altădată?...

Trăim vremuri de cacao. Am ajuns astăzi într-un scurt drum până la Deva la o prietenă de familie, care locuia într-un loc pur şi simplu infect. Fata - simpatică, decentă... un om cu conştiinţă şi discernământ ca mine şi ca tine...deci o fiinţă superioară, ca mulţi dintre noi. Ca s-o scurtez, am avut o revelaţie cam nasoală - naşpa de biata fată care e nevoită să locuiască într-un astfel de disconfort! Cu care viaţa nu e foarte generoasă de-i oferă astfel de condiţii...
Nu stiu care e situaţia celor care citiţi postarea asta, sau mă rog, în caz că o citeşte cineva înafară de mine...Dacă nu e prea rea situaţia asta şi probabil că nu e, mulţumiţi cerului pt asta şi reţineţi că sunteţi foarte norocoşi. Că nu trebuie să trăiţi printre câini şi să ajungi să îţi rogi moartea...
Altceva vroiam să spun însă. Vremurile astea ne înrăiesc şi ne înstrăinează. Dacă nu au facut-o deja din păcate... Şi stau şi studiez în fiecare zi reacţiile adolescenţilor la orice lucru pe care li-l spui. Au devenit toţi mai irascibili, mai agitaţi... Începe uşor uşor ca lumii să nu îi mai pese deloc.. oamenilor serioşi şi maturi. Dacă nu e ceva care să-i ardă direct la buzunare sau la piele, îi doare fix în pix... Sunt anesteziaţi....Marcaţi. Habar n-am. Deci nu spun o concluzie ştiinţifică, doar părerea mea...Poate greşesc.
Nu vreau să o mai lungesc tare mult şi ajung la o concluzie... Luptaţi-vă din răsputeri să vă păstraţi sufletul tânăr. Să vă puteţi bucura de lucruri frumoase dar care n-au neaparată legatură cu voi... Dacă veţi putea face asta cât mai mult… mai e o şansă… Ştiu că nu e întotdeauna uşor pe “stomacul gol”… dar se poate… Dacă faceţi asta, nu e încă totul pierdut…Mai ales că vine primăvara... căldura deja o venit. Am putea cât de puţin să fim şi noi mai bucuroşi pentru că viaţa asta e foarte aiurea. Profitaţi de orice zi la maxim!
                                                             Respecte!

sâmbătă, 12 martie 2011

Cuvinte, sentimente...

Dacă ar fi să exprim în cuvinte ceea ce simt, ceea ce gandesc...orice încercare îmi pare prea banală. Cuvintele mele... Eu nu mă exprim prin cuvinte, eu mă exprim prin sentimente, iar metafora...este doar un fel de a le face auzite. Pentru toate celelalte, da, există cuvintele. Orice încercare banală de a exprima sentimente rămâne un strigăt mut pentru cei mai mulţi. Poate doar aceia cărora le sunt destinate pot auzi... asta doar dacă nu sunt surzi şi într-adevăr aseamănarea este atât de profundă încât doar simpla vibraţie se face înţeleasă... şi într-un anume fel confirmă o anumită predestinare.Oare cum să mă fac înţeles?
Mâinile mi-au încremenit. Mi-am dat seama într-un târziu că mă sufoc. Câte puţin, în fiecare clipă. În lumea mea, oxigenul se împuţinează. Ferestre nu pot deschide. Uşa a fost ferecată cu lanţuri grele de plumb, iar prin pereţi nu trece decât un val de căldură ucigătoare. Totul se întamplă în mine.
Sentimente? Uneori cele mai sincere sentimente sunt luate în râs. Sunt tratate ca niste simple cuvinte amărâte. Nu le pot alunga. Nu le pot devia cursul. Nu le pot nici transforma, nici păstra. Ar însemna să îngheţ cu totul. Să respir frig, să acţionez ca toţi ceilalţi.Adică să-mi bat joc. Să râd şi să fiu egoist. Să dau cea mai de preţ perlă a unei persoane dragi pe una falsă, care nici măcar nu sclipeşte. Aşa fac oamenii. Toţi. Aproape...
Oare e posibil să stăpânești anumite sentimente ? Atunci când interiorul îţi spune să nu le stăpâneşti, dar logica îţi zice că ar fi INDICAT să o faci ? Eu încă n-am aflat raspunsul la întrebarea asta şi tocmai ăsta este motivul pentru care am avut destul de multe dezamăgiri, dar uneori şi satisfacţii. Trăieste clipa.. asta e o deviză periculoasă, dar pe care o urmez. "Life is too short to live the same day twice!"
                                                                              Respecte!

vineri, 11 martie 2011

Muzica de vineri...(ep.1)

Ideea e că m-am gândit că ar fi cât de cât interesant să creez o nouă rubrică. Se cheamă asa cum zice şi titlul (Muzica de vineri). Va apărea în fiecare vineri, sau cel puţin asta e intenţia, şi va conţine ce altceva decât.. grozăvii. Adică melodiile care mi se par mie că merită puse pe blog. Melodiile care îmi plac mie. Oricum în majoritatea postărilor mai puneam câte o melodie din când în când, deci m-am gândit că de ce să nu fac o rubrică nouă, special pentru asta. Deci hai să vedem ce avem pt astăzi şi să îţi faci singur o părere. Deocamdată 10, poate în viitor mai multe :).

Sister Hazel - Best I'll Ever Be


RHCP - Snow


RHCP - Californication


Eric Clapton - Wonderful Tonight


Scorpions - The Best Is Yet To Come


Scorpions - Sly


Scorpions Lorelei


Scorpions - Miracle


Metallica - Turn The Page


Eric Clapton - Layla



P.S.: Sper să vă placă ce ascult eu... Dacă nu vă place, vineri e o zi neagră pentru voi (glumesc desigur:)) )
                                                                 Respecte!

marți, 8 martie 2011

Internet...retardaţi...

Bun. După părerea ta, de ce că exista internet? Ca să publice ziarele informaţii serioase? Poate... Ca să poţi socializa cu prietenii? Poate... Ca să poata fi chemaţi oamenii la revolte în lumea arabă? :))Posibil...Ca să te uiţi la chestii porno? Nu cred :))...La toate astea se adaugă un motiv extrem de important. Dacă nu ar exista internetul, toţi retardaţii planetei nu ar ajunge aşa usor vedete...



                                                                                           Respecte!

miercuri, 2 martie 2011

Cartea mea...

Mi-am pierdut cartea la istorie. Şi ieri, şi azi am căutat ca un nebun vreo 3 ore după ea. Nu am găsit-o nicicum. Am scos tot din dulap. TOT. Inclusiv poliţa care desparte compartimentele de la dulap. Cu ocazia asta am şi aspirat în dulap şi am pus toate caietele mele în ordine. Cartea mea nicăieri. Am căutat în cameră, sub pat, în cămară... În maşina de spălat!!!...În frigider, în cameră la ai mei. Nimic...Toată casa am răscolit-o de nebun...Mama o crezut că nu îs normal...Şi ca să vezi în ultima faza că, din pură întâmplare îl întreb pe Cristi dacă are habar despre cartea mea.

Andrei Radu: bă
Andrei Radu: nu ai cumva 2 cărţi de istorie?
Andrei Radu: nu îmi găsesc cartea bă
Vonica Cristian: nu bă
Vonica Cristian: da a ta îi la mine

Deci da. Să nu îţi vină să te împuşti? Cristoase Doamne!!!
                                                                               Respecte!

The Lost Thing: Oscar pentru animaţie de scurt metraj

Absolut magnific. Cred că ăsta e cuvântul. Excelent gândit, excelent realizat. Tot respectul meu! E rezultatul a trei ani de muncă. Trei ani grei, în urma cărora şi-au atins scopul, oscarul.
Regizor : Shaun Tan
Producator : Andrew Ruhemann.


                                                                                     Respecte!

Ui la moş ce se rupe

Băi Fred Astaire, calm :))... Ce-ai mă? Eşti nebun? Era odată o piesă... Dansează baba parcă. O cânta Bănică. Probabil că o fi ascultat-o şi moşu... şi ce-o zis... ŞI EU POT! La fel ca mine cu tablou' ...



                                                                                     Respecte!