Se spune că fiecare durere ne lasă un cadou. Și că fiecare cadou ne întreabă ceva, iar fiecare ceva, lasă un răspuns… Fiecare dintre noi are zile în care zâmbetul le piere de pe buze, zile în care ochii le plâng, sau de ce nu, zile în care sufletul le e în genunchi… Zile în care realizezi că sunt persoane care te dezamăgesc groaznic, dar și zile în care realizezi că te-ai dezamăgit singur. Astea sunt crunte…
Aruncăm cuvinte, tăiem în suflete, râdem de iubirea celui ce ne venerează. Ne mințim sinele și venerăm la rândul nostru orgoliul. Judecăm principiile și folosim oamenii… Trăim în lux dar ne sărăcim sufletele. Admirăm exagerat bogățiile exterioare și ne mutilăm interioarele… Penibil !
Toți știm multe, dar atât de puține… Toți aruncăm vorbe de mărimea unor bolovani fără a fi conștienți de urmări… Toți avem impresia ca e atât de simplu să zbori liber… Ei, nu e !
Se spune că viața nu este despre cum supraviețuiești în furtună, ci despre cum dansezi în ploaie !
Ploaie ?! Tăcere și noapte … ? Umbre și lumina felinarelor…? Frigul, bătaia vântului, picăturile de ploaie… Parcă e destul de greu să dansezi în ploaie.
Mă gândeam într-o zi la diferența dintre lucrurile de care ai nevoie (aparent) și lucrurile de care ai cu adevărat nevoie. Am ajuns la concluzia că e o linie atât de fină care le desparte, adeseori aproape imperceptibilă. M-am gândit și la luptele pe care le ducem atât de des, cu toate că unele nici măcar nu ne sunt destinate nouă. Ma gândeam la fericire… Nu cred că fericirea depinde de cât de mult un om are. Niciodată nu s-a măsurat în cantitatea lucrurilor materiale. Fericirea se măsoară de foarte multe ori prin fapte, gesturi, lucruri mărunte primite de la oameni. Depinde însă ce fel de oameni. La început, oamenii pot să ți se pară minunați. E o minunăție care te încântă și care da, uneori orbește. Ajungi însă, cu trecerea timpului, să vezi părți mai putin plăcute, părți care te dezgustă de-a dreptul ! Am învățat o vorba destul de interesantă de la unul dintre profesorii mei : „Decât să îi acorzi unui om de la început un 10 din care sa mai tai cu trecerea timpului, ajungând să realizezi că de fapt nu merită mai mult decât un 2, mai bine pornești de la 1 crescând treptat, realizând pe urmă cât de mult te-ai înșelat despre persoana respectivă” .
Foarte puțini reușesc să catalogheze o persoană după o primă impresie. Da, e adevarat, se spune că prima impresie contează. Dar de foarte multe ori, pentru a forma o bună primă impresie, ne ascundem adevăratul caracter, comportându-ne ca cineva care în opinia noastră e mai bun. Greșim de cele mai multe ori, iar când ne dăm seama de greșeală, e puțin cam târziu. Știi cum se spune? Insensibilitatea trădează de cele mai multe ori o sensibilitate de nedescris !
