luni, 28 februarie 2011

Greu greu...

Grea decizie să trebuiască să îţi placă ceva aşa de urât...ceva ce nu întelegi :)) Doamne, cred că şi eu m-aş speria de chestia aia din cauciuc albastru. Ce dracu îi aia? Şi mai are şi ţepi :))



                                                                                  Respecte!

miercuri, 23 februarie 2011

Ce... eu nu pot?

Bun. In primul rand articolul de fata e o aberatie. Si probabil ca ar trebui tratat ca atare. Deci recunosc ca postarea asta o sa fie o tampenie extraordinar de mare, dar chiar ma plictisesc...
Ma....zilele astea am vazut si eu pe la vestitul televizor o stire care zicea ca un tablou de Picasso s-a vandut foarte recent cu vreo 40 de milioane de dolari. Adica o sa va arat si lucrarea imediat. Bun. Aud stirea si raman mut. 40 de milioane de dolari? Ai cea mai mica idee cat de mult inseamna banii astia? Absolut enorm. Adica daca esti un om normal, nu cred ca ti-ar ajunge 100 de generatii ca sa castigi banii astia.


Ma uit la tablou si stau si ma gandesc. Uneori chiar nu inteleg arta. Tabloul asta pare asa.. o para care aduce a duduie. Niste linii rotunde, o chestie asa care pare greu de definit. Ok, sugereaza o femeie dar si prin reviste din astea de duzina am vazut astfel de tablouri stilizate… Chiar caricaturi… Pai eu personal am cunoscut desenatori care fac chestii muuuuult mai normale si mai artistice decat domnul asta. Bine poate nu am cunoscut personal dar oricum. Si cum zicea ca il cheama ? Aaa...Picasso.
Apoi culorile. Pai ti se par tie ca ar fi cumva niste culori deosebite? Galben la greu, ceva verde pe acolo si un mov spalacit. Rosul ala din spate parca mai are o intentie de "tensiune", dar asta doar ca sa fie si ceva de bine zis despre tablou. Ca sa nu mai zic de raftu' ala din spate...Sau ce dulap o fi... In primu rand e stramb...
Si sa dai 40 de milioane de dolari pe asa ceva? Hmmm...

Insa, pentru ca romanul e inventiv, si mai ales eu, m-am gandit sa incerc si eu... Ce...eu nu pot? :))
Adica sa nu il vand chiar cu 40 de milioane, sa fiu putin mai generos. Cer si eu 2 lei pe el. Deci mie mi se pare cel putin la fel de reusit ca cel al lui Picasso. Asadar, cine doreste tabloul, 2 lei :))


Bun. Acum uita-te te rog la desenul meu si da-ti cu parerea si tu. Ce linii, ce finete a detaliului. Ce chestii interesante. Apoi ceea ce reprezinta e mult mai interesant decat duduia lu' Picasso. Adica ma rog, eu am incercat sa fac un fel de Fred Flinstone, dar nu prea mi-a iesit. E ok totusi! Chiar face banii, pe cuvant.
                                                                                       Respecte!

Romanţă fără muzică

Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată -
E-adevărat;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti ...
Şi nu va şti-o, poate, niciodată ...

Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrate
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.
Şi ne-am iubit întaia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îşi pregateste arcul,
Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc ...

Şi ne-am iubit! ...
Ţi-aduci aminte?...
Bluza -
Ah! ... Bluza ta pe sanu-ţi decoltat
Părea un peplum de matase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare! ...

Şi ne-am iubit cu-atata nebunie.
Că statuile albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!...
Şi ne-am iubit,
Şi-azi toată lumea ştie
Că ne iubim...
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti!...
(Ion Minulescu - Romanţă fără muzică)



Parcă nici nu mai are rost să mai spun ceva.
                                                                  Respecte!

marți, 22 februarie 2011

Muzică...săracii

Cred că toţi ştiţi multe clipuri de pe vestitul youtube cu tipu' ăla care îşi face diferite instrumente din legume... Le-am văzut, le-am revăzut, am râs, o fost fain...
Dar văd că din ce în ce mai mult lumea o ia rău de tot şi pot cu tărie să reafirm că trăim într-o lume de nebuni. Din ciclul "ce mai inventează şi cu ce se mai ocupă oamenii" , azi prezentăm orchestra inedită. Mai mult ca sigur că autorii sunt japonezi, că doar numai ei au atât timp liber şi numai ei se puteau ocupa cu asemenea tâmpenii. Nu ştiu ce instrumente sunt alea, dar ştiu că fac al dracului de urât. Deci cine rezistă până la capăt are un os. Eu nu am putut :))



Şi în caz că voi chiar nu ştiţi despre ce tip cu instrumentele din legume vorbeam, deşi mi se pare aproape imposibil, uite-l şi pe el...


Sunt multe, dar am pus unu' la nimereală... E dus tipu'...
                                                                                         Respecte!

luni, 21 februarie 2011

Iubire?

Stau pe scaun. Doar zuruitul unui cooler, şi acela obosit, se chinuie să spargă intunericul acustic. Mă uit în jurul meu şi văd o mulţime de lucruri...care parcă niciodată nu au fost aşa de importante ca acum. Atatea lucruri importante sunt neimportante uneori. Mă simt ciudat. Nu mă regasesc.Azi am simţit ceva tare aiurea...Am simţit după mult timp că mi-e dor... Într-un moment anume îmi venise ceva în minte:
Iubire...iubirea nu e chiar aşa cum pare... Poţi să o suni de 10 ori pe zi să o întrebi ce face, nu e iubire. Dacă îi trimiţi un buchet de trandafiri uriaş, tot nu e iubire. Dacă o scoţi în oraş la teatru nu e iubire. Dacă pleci de nebun la mare după ea, doar să vă vedeţi acolo, nu e iubire. Dacă o ajuţi să treacă peste cele mai grele momente din viaţa ei, nu e iubire. Păi şi atunci? Mai există iubire?!
Da! Atunci când închid ochii şi ea mă înconjoară cu o fiinţă şi aura ei, apoi deschid ochii şi tot nu văd absolut nimic în afară de ea, atunci e iubire. Dacă vreau să fiu langă ea pur şi simplu, dar nu sunt şi o las să respire, o iubesc. Dacă îmi spune cuvinte grele şi eu vreau s-o strâng în braţe, atunci o iubesc. Dacă mă trezesc dimineaţa cu gandul la ea, ziua îmi merge în funcţie de ce priviri îmi aruncă sau dacă îmi zâmbeşte sau mă rog...de ce îmi spune, şi apoi sunt trist şi melancolic pt că nu sunt langă ea, pentru că nu e langă mine, înseamna că o iubesc. Dacă nu am scris în viaţa mea o poezie, dar pentru ea mă chinui să scriu câteva versuri amărâte, atunci s-ar putea să însemne că o iubesc. Dacă mi-aş da cele două picioare pentru fericirea ei, chiar dacă nu e cu mine, chiar dacă sunt conştient de asta, atunci o iubesc...
Câţi sunt capabili să "iubească" un suflet? Nu un corp sau o înfăţişare...Un suflet! Ceea ce e mult mai adânc decât un simplu corp. Pentru că azi eşti frumos foc iar mâine ai cazut cu gura într-o sapă şi te-ai dus dracului cu frumuseţea ta cu tot... Apoi cât timp e necesar să poţi despacheta un ambalaj şi să constaţi ce se ascunde în interior? Un zâmbet? Sau eventual nişte ochi frumoşi? Astea sunt cele mai simple măşti... Prefer să văd ce nu se vede. Şi uneori pare a fi foarte greu, dar nu e chiar aşa... Iubirea pare a fi focul dintre două (pietre) cremene. Iubirea este un surogat, rezultatul a ceea ce habar n-avem să exprimăm.
Gata cu filosofia că deja dau în S.F.

Vama Veche - Ana

Asculta mai multe audio diverse

Melodia începe pe la minutul 1 si 13...cam aşa.
                                                                       Respecte!



sâmbătă, 19 februarie 2011

Top 10 retardaaaaţi

Deci e destul de vechi şi mi-am adus aminte acuma de el cand mi-o trimis Onix un clip cu ultimu retardat din topu ăsta... Multzam bă ca mi-ai adus aminte de el! Deci cum poţi să fii atât de retardat ca ăstia de aici... Cum mă, cum!



                                                                                 Respecte!

Prostia loveşte exact în faţă...

Deci mare noroc că suntem doar 6 miliarde de oameni pe planetă. Căci oricum fiecare dintre noi avem uneori câte o idee. De foarte puţine ori extraordinară dar de foarte multe ori incredibil de proastă. Şi indiferent de asta, tot se găsesc destui adepţi, dar nu asta contează... Dacă am fi fost vreo 40 de miliarde, numărul retardaților şi al ideiilor lor retardate ar fi crescut exponenţial. Aşa că nu era exclus ca în loc de cauciuc să folosească o caramidă sau de ce nu un dulap.... DOAMNEEEEE !!!!




                                                                                          Respecte!

Reclamă ...

"I wanna fuck you in the ass!!" E rău să nu întelegi nici măcar nişte cuvinte uzuale în limba engleză :)). Aşa cantă piesa de la radio pe care o ascultă minunata familie, care se vede că e cat se poate de serioasă şi decentă... Şi mai au şi copii în maşină, care de asemenea par să aprecieze muzica. Frumos...



Sunt multe alte lucruri pe care nu le înțelegem dar dăm din cap ca retardații din reclama :))
                                                                                       Respecte!

vineri, 18 februarie 2011

Poze...

"Nu trebuie să vizităm un spital de nebuni pentru a vedea minţi bolnave; planeta noastră este un spital de nebuni al universului." - Goethe





















Red Hot Chili Peppers - Snow (Hey Oh)



                                                                                             Respecte!



miercuri, 16 februarie 2011

Yoga şi ... betivi

Am observat că e o legatură foarte stransă între alcool şi yoga. Adică sincer am ajuns la concluzia că cei care consumă alcool, mult, chiar foarte mult, defapt ajung să practice yoga. Se pune firesc întrebarea dacă nu cumva practicarea de yoga aduce cu efectele pe care le are alcoolul. Părerile sunt împarţite :)). Ideea e că ştim sigur că între consumul de alcool şi yoga există o asemănare incredibilă.







marți, 15 februarie 2011

Tot ce vrei...

Deci una dintre cele mai interesante fraze, daca pot să îi spun frază, sau mă rog...ce o fi ea... E foarte adevarată şi foarte importantă daca vrei să traieşti cât mai mult. "I wish if I should might have ever been able to then I could might have had lost my pencil"... CE MĂĂĂ? =))  Exact! =))
      Oneasă tu eşti aşa puţin normal? =)) Raspuns: Nu nu...=))
                                                                                 Respecte!

duminică, 13 februarie 2011

Vine politia =))

Ba aveam chef extraordinar de tare de un majorat. De o zi de nastere...de orice...chef sa fie.
Si uite ca o venit in sfarsit ziua cu majoratu. Numai ca treaba e ca probabil ca nu o sa uit niciodata unele faze...Spre exemplu cand am rupt robinetul de la baie, sau si mai tare...faza cu politia. Cea mai geniala faza din ultima perioada :)).
Bun..se termina majoratu si ne urcam toti in masina la Lucaci, sa mergem acasa cica.... Treaba e ca noi defapt nu mergeam acasa...mergeam sa il ducem pe Ovidiu acasa. Si eram 7 in masina. Adica cu 2 peste maximul admis de lege :))
Acuma urmeaza partea cu liniute de dialog :))).

Mergem noi ce mergem si...poc...girofaruri:
Lucaci: - Ba, aia ii politia?
Robi: - Nu ma, ii salvarea!
Eu: - Taci ma ca ii politia!..cum sa fie salvarea... :))
Danci: - Na trage naiba pe dreapta si lasa-i sa treaca pe langa noi.
Lucaci: - Ba... Da or oprit si ei...deci nu trec de noi :| =))

Bun. Ideea e ca ne-o oprit politia pe drum. Noi eram toti praf pentru ca stiam ca suntem 7 in masina, calariti unu peste altu. SI NU NE VEDE POLITAIU !!! =)))
In timp ce Lucaci sufla in fiola, noi radeam ca prostii in spate acolo... Noroc cu geamurile de la masina, ca erau aburite. Si noroc ca Lucaci nu o baut nimic, spre deosebire de noi toti. =))
Deci o seara extraordinara. Aveam nevoie de asa ceva!
Respecte!

vineri, 11 februarie 2011

Unii sunt din cale afară

Băi...unii sunt chiar din cale afară de retardaţi şi chiar nu işi dau seama... O postare scurtă dar cuprinzând cateva clipuri care chiar merită vazute...








Propabil că sunt enorm de multe... Am pus doar 3 de lene.
                                                                                     Respecte!

O nuntă perfectă

Cum să-ţi faci intrarea la o nuntă dacă vrei ca tot poporu să te ţină minte... Ca să rămai în memoria a generaţii şi generaţii care vor urma după tine...Păi fii atent... Intri tu şi cu partenera ta, ok? Na, şi în loc să intri şi tu frumos, decent, finuţ şi să nu fii observat mai de nimeni, n-ar fi rău să încerci să o iei în spate. Pe parteneră. Bun, şi când ai luat-o mai abitir în spate, te împiedici şi o trantesti cu patimă, în aşa fel încât institutele seismologice din apropiere să înregistreze un mic cutremur. Excelent!



                                                                                  Respecte!

Veveriţa handicapată :))

După "cea mai retardată furnică din lume" și "bufnița nebună" ce poate urma? Veverița handicapată. Veverița este ființa aia mică, știi, care e agilă și face salturi interesante din pom în pom, de pe creangă pe creangă. Adică salturile astea îi ies în proporție de sută la sută. Când sare însă de pe gard pe casă, lucrurile se mai complică puţin...



                                                                              Respecte!

joi, 10 februarie 2011

De ce din nou...?!!!

Oare societatea în care trăim mai e normală? Oare ţara asta chiar e distrusă din toate punctele de vedere?Oare chiar o să ne ducem dracului? Se pare că da!.. Parcă nici nu o trecut o lună de când scriam despre minunăţiile care mi-au fost date să le văd în legatură cu cele 2 fetiţe care trăiau cum trăiau... Şi uite că văd alta... alta nouă... Sincer nu îmi era prea dor de chestiile astea pentru că mă cam seacă şi mă fac să stau puţin pe gânduri... Bun...
Veneam din oraş împreună cu tata...ajungem pe la colţu' blocului şi ne întâlnim cu un fost vecin de-al meu. Foarte de treabă tipu, chiar super ok. S-a mutat acum vreo 2-3 ani de la noi din bloc din nişte motive necunoscute de mine...mă rog, nu asta contează.... Noi mergeam către casă, el venea de la poştă. A fost să ridice alocaţia copiilor ca să aibă ce să le dea să mănânce mâine...Poftim?...Mda...vroia să cumpere măcar 2 pâini ca să aibă ce să le dea la copii. Dacă nu l-aş fi cunoscut, dacă nu locuia în bloc pentru mai bine de 15 ani, aş fi zis că e un caz obişnuit, un cine stie ce nenorocit care şi-a ridicat salariul şi a băut toţi banii în 3 zile... Dar nu...Era un om extraordinar, un om de apreciat. Şi a ajuns în faza în care îi cere tatălui meu 5 lei ca să cumpere 2 pâini să le poată pune copiilor lui pachet mâine la şcoală... Untură pe pâine că doar altceva nu avea ce...
Deci chestiile astea încep uşor uşor să mă omoare pe mine...De fiecare dată când văd cate una deasta parcă încep să mă sufoc, parcă iau foc. Vai cum poate viaţa să îşi bată joc în ultimul hal de nişte oameni. Să ajungi să cerşeşti niste bani ca să cumperi pâine să mănânci cu untură?!
Cred că ar trebui să mă bucur mai mult de sandvişu care mi-l pune mama la şcoală...Şi când stau şi mă gândesc că unii îşi doresc să poată să mănânce o felie amarată de pâine şi eu mănânc prin restaurante, la câte o partidă de biliard...
Ce poate să te fută viaţa asta... aşa urât de tot!
                                                                                          Respecte!

miercuri, 9 februarie 2011

Doar pentru...

Şi dacă tot se apropie Valentine's Day şi bla bla bla am găsit o chestie care am făcut-o acum ceva vreme... Mi-a plăcut atunci şi încă îmi place şi acum.Era pe vremea când eram compozitor :)) Şi se potrivește cu evenimentul care urmează să vină:

Mă obişnuisem să trăiesc fiindu-mi bine şi cald. Mi-era teamă de oameni şi de paşi peste limită. Atunci ai apărut tu zâmbind peste umăr şi-am învăţat să urăsc duminicile meschine şi garoafele roşii. Am învăţat să iubesc florile de câmp şi caii sălbatici, rătăcind printre stele. Ninsorile de zarzări risipiţi în înflorire târzie şi iarba deasă, înaltă, neînvăţată cu tăişul coasei. Uneori te-ncăpăţânezi să rămâi minute-n sir la mine-n gând, deşi te-alung cu fiecare secundă care trece. Unde să m-ascund? Cate uşi să închid? În gând sunt şi munţi sălbatici, e si marea amară, sunt câmpuri nesfârşite de flori şi dealuri pline de fluturi albaştri. Şi pretutindeni tu. Şi nicăieri tu. Unde să m-ascund de tine şi unde să te caut? M-ascund în somn deşi uneori te zăresc cu coada ochiului şi acolo. Iar de căutat, iţi caut numai urma risipita prin nisipuri... dar marea o şterge plângând după lună. Mi s-a spus să te caut, nu să te găsesc! Ce este asta? Dragoste să fie oare? Dragoste sau frică? Ce trebuie să înăbuş şi ce să las să iasă la lumină? Dacă e dragoste îmi vor creşte aripi ce vor bate şi vor risipi vălul ce te ascunde şi atunci iţi voi oferii inima mea. Doar inima. Şi …poate dragostea.




Taylor Swift - White Horse

Respecte!

Retardăciune frate!

Un clip foarte ciudat. Sincer. Am încercat şi eu pe urmă şi radeam de mine ca un nebun. Cred că e un lucru bun de făcut cand te plictiseşti foarte tare şi chiar nu ai nimic de făcut. Adică exact ca momentu ăsta.
Deci poţi să râzi fără să zâmbeşti?...Cum adică vei întreba... Uite aşa:

Clipul original :



Remake după original...destul de reuşit :)) :



Magnific...
Şi o melodie drăguţă:
Within Temptation feat Chris Jones - Utopia

Respecte!

marți, 8 februarie 2011

A murit şi el...

Băi fraţii mei... Nici nu a început bine anul, că se duc toţi "obzeciştii", mama ei de treabă. A murit şi Gary Moore... Cunoscut pentru o gramadă de blues-uri, pentru o gramadă de melodii, Gary Moore a rămas pentru mine o referinţă. Şi rămâne bineînţeles în continuare...Era întradevăr cum spun mulţi "omul în mâinile căruia chitara putea să plângă sau să râdă".



"I heard that there's a lucky dude named Jesus, who takes guitar lessons from Gary Moore in Heaven"
                                                                                               Respecte!

luni, 7 februarie 2011

Când eşti nebun, trebuie să le arăţi şi celorlalţi

Deci...când absurdul te loveşte, ai 3 variante : ori te dai cu capul de perete, ori încerci să-l înţelegi, ori îl iei aşa cum vine. Cel mai recomandabil e să-l iei aşa cum vine şi să te bucuri de el, fie că-l întelegi sau nu. Băi fraţii mei... voi vedeti ce văd şi eu? =)) Nu...că nu ai cum =)). Mda... ce face ăla băăă? =)))



Uite chestiile astea îmi fac mie ziua mai frumoasă!
                                                                            Respecte!

Yahoo Answers...întrebări absolut retardate :))

Ooo.. ne plac proştii, nu? Cel puţin mie îmi plac: )). Mai ales ăia mult mai proşti ca noi. Păi atunci, articolul de faţă ar trebui să fie interesant. Avem aici o colecţie, dacă pot să îi spun colecţie, de "bijuterii"- întrebări retardate puse de utilizatorii Yahoo Answers. Ştii site-ul ăla...Te loghezi, pui întrebări şi ceilalţi încearcă să raspundă cât pot ei de bine. Săracii, chiar se chinuie şi de obicei reuşesc să dea răspunsul corect. Doar că, aici, unele din întrebarile astea m-au făcut să mă gândesc...oare chiar există oameni aşa de tâmpiţi? Cred că asta e o nouă postare din ciclul "Doamne mare Ţi-e grădina..."

1: Acum cateva zile am adoptat un copil dar nu mai îmi prea place. Cum fac să-l dau înapoi?
2: Cum să fac un copil negru? Cred că a avea copii negri ar fi drăguţ, deci ce să facem eu şi prietenul meu să facem unul? Nu vreau să adopt unul, vreau unul al meu.
3:Cât de repede se descopun cadavrele? Există vreo cale să grabeşti procesul?
4:Vreau gemeni! Cum să-i fac? Trebuie să fac sex cu 2 tipi diferiţi?
5:Ar trebui să-i dau papucii prietenei mele? A făcut sex cu 3 bărbaţi dar ea zice că nu m-a înşelat pentru că a folosit prezervativ. Chestia asta se cheamă înselat?
6:Poate cineva să-mi traducă propoziţia asta în spaniolă? Nu vorbesc spaniola dar aş vrea să spun “pune banii în plasă şi fă asta repede”.
7:Cum iţi dai seama dacă cineva e baiat sau fată? Ca de exemplu atunci cand numele lor nu e prea evident, precum Chris sau Sam sau aşa şi nu poţi să-ţi dai seama când te uiti la ei? Există persoana asta la mine la job şi încerc să-mi dau seama de două zile dar nu vreau s-o întreb pentru că mi-e jenă…

                                                                                   Respecte!

Retardat la nuntă...

Am văzut mai de mult clipu' ăsta ,dar numai acum am dat din nou peste el...din întâmplare... Şi mi se pare absolut îngrozitor, pot spune greţos. Uite ce poate să însemne să fii un ţăran idiot, care habar n-ai ce înseamnă puţin respect nu neapărat pentru cei din jur, dar măcar pentru nevastă-ta... Jenant! Da na...când ai o înălţime perfectă, te mişti perfect, ai o viaţă perfectă şi mai ales o...mustaţă perfectă, e de înţeles. Ne cam merităm soarta şi nu e prima dată când o spun... Ăstia ar trebui împuşcaţi şi aruncaţi în canal...



Doamne ce simţ al umorului ai :))... Când ai lăsat creaturi de-astea pe Pământ :))
                                                                                  Respecte!

sâmbătă, 5 februarie 2011

Nu Nu Nu Nu! :))

Una nouă din ciclul "Doamne mare Ţi-e grădina", avem astăzi un specimen absolut macabru. Mi-e mie ruşine de ruşinea celui de aici. Pronto Pronto :))))



Merita o postare pentru că s-a chinuit mult saracul!
                                                                               Respecte!

Una faină :))

Băi fraţii mei... am primit o poză absolut genială... Şi fiindca se refera si la vestitul JUSTIN BIEBER, am zis că de ce să nu o pun pe blog :)) Scurt şi la obiect :)

 

Deci chiar mi se pare foarte tare :))
P.S.: mersi ana de poză :))
                                                                                     Respecte!

Animalele pot fi chiar foarte proaste

Ştii cum e treaba? Noi, oamenii, avem impresia că animalele sunt deştepte. Că au şi ele simţuri, multe vieţi şi câte mai câte. Avem câini majoritatea...câţi dintre voi nu aţi vorbit niciodată cu câinele vostru? Cred că nici unul. Toţi vorbesc cu animalele, în speranţa că ele chiar înteleg ce spunem. Bun...Doar că, pe cât sunt de deştepte, pe atât pot fi şi de proaste. Adică uită-te mai jos la câteva exemple despre ce sunt în stare să facă si despre câtă prostie au ele în cap :))




















                                                                            
                                                                                Respecte!