Am observat că e foarte la modă....sau cel puțin era (nu vă luați după mine că sunt cam în urmă cu majoritatea evenimentelor "mondene") să scrii un post despre niște chestii care au o legătură de care numai tu să știi... Adică așa zisele mind-blowing. Un fel un care numai tu le poți corela și care îți induc o anumită stare cel mai probabil din cauza unor amintiri.
Pot și eu să scriu niște cuvinte și să le pun în ordine alfabetică, să creez diferite tabele și să mă joc cu ele... Pot să le pun într-o ordine cronologică... dar s-ar repeta și așa nu ar mai avea niciun farmec...
Pot să fac în așa fel încât să fie diferite grupulețe de cuvinte în niște categorii...sau nu știu... pot să ascult Metallica sau Slayer și să nu îmi pese de ceilalți vecini care consideră basul puțin cam tare și care s-ar bucura mai mult să ascult Salam... Pot să fac multe chestii...
Cel mai probabil că o să scriu "niște chestii" aiurea...niște abureli... care-mi vin în cap pe moment și atât... sau pot să aberez(cum fac acum.. numai că mă gândeam că n-am mai scris niciun post de mult și deja începuseră unii și alții să se întrebe "ce naiba ?!")
Sau... poate mai bine o să aberez în continuare...
Aș putea să scriu totuși despre unele chestii care mi s-au mai întâmplat recent...
Îmi tot place să repet că trăim o viață nebună într-o lume și mai nebună... Habar n-am ce părere ai, dar pe zi ce trece îmi dau seama că e exact așa...
Era de mult o zicală, cică "cine nu are un bătrân sa-și cumpere"... Știi cum e însă? Trebuie să ai mare grijă ce "bătrân cumperi". Un om în vârstă ar trebui să te ajute și să te învețe din propria lui experiență, dar observ că nu toți au ce să te învețe...Nu are nici o legătură cu ce am vorbit până acum? Așteaptă puțin...
În urma cu câteva zile am hotărât să merg în parc...Era vreo 12 parcă... ceva de genul. Așteptam pe cineva și m-am așezat pe o banca liberă... cred că era singura care mai era liberă. În sfârșit reușisem să îmi găsesc liniștea... era cald de te topeai și găsisem o bancă la umbră. Fericirea mea însă nu durează mult... Vine o doamnă care își plimba în cărucior copilul și mă întreabă dacă se poate așeza lângă mine, nemaifiind bănci libere în parc. Încuviințez, dar surpriză: doamna nu s-a așezat lângă mine. M-am trezit cu doi domni de vârsta a III-a așezați unul în stânga, iar altul în dreapta mea. Mi-am îndreptat privirea către doamna care era încă lângă bancă, ea s-a uitat la mine mirată și a plecat. Celor doi nu le prea păsa ce se întâmplă în jurul lor... Au început să discute unul cu altul fără să pară măcar deranjați de prezența mea... Eu știu că se spune că "lucrurile ar fi mult mai bune dacă oamenii bătrâni ar fi prețuiți atât de mult ca și mobila veche", dar chiar așa?
Văzând că nu au nici o problemă cu prezența mea între ei, am rămas și eu pe bancă, curios să văd ce se întâmplă... După câteva minute în care am aflat ce mai fac cunoștințele lor, n-am mai putut rezista și am plecat. Cei doi erau certați destul de rău cu apa și cu săpunul și mirosul m-a făcut să nu mai rezist între ei... Am plecat spunându-mi că e valabilă expresia " Când Dumnezeu vrea să te piardă, prima dată îți ia mintea" și că "Primul semn de senilitate este sa crezi ca le știi pe toate". Asta pentru că ei au dreptul să stea oriunde își doresc pentru că e parcul lor. Știau că nu e nimeni mai îndreptățit ca ei să se așeze pe o bancă, chiar dacă e vorba de o mamă cu un copil. Și să nu omitem faptul că ei știu cum se face igiena zilnică.
De mic am fost învățat să îi respect pe cei cu o vârstă înaintată... Știu că nu toți cei în vârstă sunt la fel, așa cum nu toți tinerii au același comportament. De aceea se spune: "Pentru cel ignorant, bătrânețea este ca o iarnă, iar pentru cel înțelept ea este vremea secerișului". Asta pentru că nu toți știu cum să-și trăiască viața... Străbunica mea, Dumnezeu să o ierte, avea o vorbă: "Vai de părinții care nu ascultă de copii"... Nu înțelesesem pe vremea aia vorba asta, dar acum totul are logică...
Probabil că e adevărat... cel mai greu lucru cu îmbătrânirea este că trebuie să asculți de copiii tăi...
Respecte!
