Sa vorbim despre...Despre ce...:))

De cum am ajuns acasa am simtit ca aveam un chef nebun sa scriu si eu pe blog ceva... Nu am mai scris de cateva zile ca cica nu am mai avut timp...

Problema e una destul de naspa, pe care nu am crezut ca o sa o intalnesc vreodata.........Habar n-am ce sa scriu...Aveam o multime de idei in cap pe drum catre casa dar mi-au pierit toate... Asa ca fac si eu o postare de dragul de a scrie ceva,una asa "de umplutura".

 Stiu ca unii dintre voi poate ziceti ca nu ati intampinat niciodata problema asta sau nu credeti ca o sa o intampinati, dar va asigur ca o sa vina momentul. Asa ziceam si eu... Chiar am postat o chestie despre asa numita "lipsa de inspiratie"... Se pare ca "musca de pe perete" nu isi mai face efectul la mine...Cel putin nu azi.

Acuma sa nu credeti ca nu mai am nimic de zis, doar ca pe moment nu imi trece nimic prin minte si pur si simplu nu gasesc un subiect pe care sa-l despic aici pe blog...

Pana caut eu prin mintea mea incetosata in momentu de fata, ascultati si voi o melodie:))

"N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit-Dinu Olarasu"



                                                          Las ca nu-i nimic...Toate trec!

De ce uram scoala...De ce ne uram sistemul!?

Scoala romaneasca, invatamantul romanesc, sistemul romanesc... La pamant!

De ce? Datorita unor probleme carora nimeni nu incearca sa le gaseasca niste raspunsuri...Datorita unor probleme de fond care, foarte usor, se pot imparti in trei categorii: CAT se preda, CE se preda si CUM se preda...

Cu totii am avut un zambet ironic in coltul gurii cand am aflat ca in alte tari impartirea se invata in clasa a VII-a sau radicalul in clasa a IX-a. Intotdeauna ne-am simtit cumva superiori pentru ca la noi se invata mai mult, se vehiculează o cantitate mai mare de informatie. Dar omitem sau evitam să ne punem intrebarea cu ce ramanem din toate aceste informatii. Este un subiect tabu, un subiect despre care nu prea ne place sa discutam, insa cu totii suntem constienti ca un om de un intelect mediu aflat, sa zicem, la varsta de 30 de ani, nu mai stapaneste nici 15% din notiunile prezentate in liceu. Desigur, el "ramane cu ceva", se mai intampla sa "ii sune cunoscute" anumite notiuni sau poate stapaneste ceva mai bine cateva materii cu care a mai avut de-a face ulterior in viata. Uitarea este un proces firesc, insa trebuie sa ne dam seama de următorul aspect: procentul de informatie care se uita este direct proporţional cu cantitatea de informatie prezentata si invers proportional cu calitatea prezentarii, el nu are o valoare fixa.

Concluzia poate parea paradoxala: mai putina informatie retinuta in cazul prezentarii unui volum mai mare de informatie (si cu atat mai putina in cazul unei prezentari deficitare).

Un alt aspect este urmatorul...Tinand cont ca invatamantul primar, gimnazial si liceal totalizaze 12 ani, iar in cazul unei facultati, un om ajunge sa petreaca in jur de 17 ani prin uitati de invatamant este ridicol...Este vorba despre aproximativ un sfert din speranta medie de viata, poate cel mai frumos sfert, in care activitatea principala este invatatul, adica pregatirea pentru viata. Este enorm, iar faptul ca in urma acestei lungi perioade "ramanem cu ceva", avem o cultura generala indoielnica, nervii mai tociti si in cel mai bun caz capacitatea de a indeplini niste sarcini de serviciu nu ar trebui sa ne multumeasca nici pe departe...In acest sfert de viata putem face mult mai multe lucruri, se pot invata mai multe, cu un efort considerabil mai putin, pastrandu-se mai mult timp pentru activitati recreative... Bineinteles... Toate acestea daca...Daca ce...Daca s-ar tine cont de eficienta, daca sistemul ar fi mai bine gandit, daca cei care il gandesc si il opereaza ar fi mai deschisi, mai putin egoisti si increzuti, daca ar avea o constiinta mai solida si un minimum de respect pentru copilaria si tineretea a milioane de oameni...

Ce sper eu ca se va face?Nimic... Fiindca nu se va face absolut nimic..... "Romania da un semn de viata"... Unde-i semnu ala!?... Niciunde...

Mihai Bendeac - S O S Romania

Auzi ca ce sa scrii pe blog...

Cum adica ce scrii pe blog:))... Una dintre intrebarile care probabil ca ii macina pe unii sau pur si simplu din lipsa de ocupatie o pun... Imi ziceau mai multe persoane...Haha ai blog..Dar ce scrii pe el:|...
Cum adica ce scriu pe el:)) Scriu ce gandesc, scriu ce vreau ca doar ii blogu meu.
Lipsa de inspiratie?...Mergi pana in bucatarie si uita-te in fata...Apoi te intorci la calculator si scrii ce ai vazut...Daca ai vazut peretele,scrii despre perete...Daca ai vazut o musca scrii ca ai vazut o musca...Daca ai intrat in buda, scrii despre buda...Dar scrii ceva...Orice...

What makes me happy

Allez ola olé

Incepem prima postare a acestui minunat blog cu o melodie care...hmmm.....sa zicem ca..imi place:))...Din pacate am inebunit ascultand-o cat timp am fost in Franta...Neavand la ce ma uita la TV fiindca oricum nu intelegeam mai nimic, tot timpu era pornit pe un post de muzica...Bineinteles ca printre singurele melodii care se tot repetau din ora in ora, se numara si asta... Inclusiv in baie era un casetofon care cand aprindeam becu pornea singur:))...Normal ca incepeam ziua facand un dus cu aceeasi minunata melodie..:))

Jessy Matador - Allez Ola Ole (France)