Mi-ai apărut în cale într-un moment în care credeam că nu mai există dreptate în lume, că nu mai există speranță, că nu mai există sinceritate, că nu mai există iubire. Ai apărut în viața mea ca un înger într-un moment în care nu știam nici ce să mai cer. Mi-ai apărut în viață ca o rază de soare când trupul îmi era înghețat, reușind printr-un simplu zâmbet să îmi dovedești că există nevoie de o schimbare. Mi-ai apărut în viață când toată făptura mea plângea și mi-ai redat încrederea, mi-ai alinat durerea, ai ascultat trista mea poveste și ai schimbat-o în ceva cum nu puteam visa. Mi-ai dat șansa să zâmbesc, să simt că trăiesc și să redevin cel ce a fost acum ceva timp. Să simt că am în viața un rost, rostul acela fiind strâns legat de existența ta. Iți mulțumesc că te-am cunoscut, îți mulțumesc că mi-ai apărut în cale, îți mulțumesc că mi-ai redeschis pofta de viață și îți mulțumesc pentru visul ce mi l-ai împlinit. Ai reușit să mă înveți să nu mai știu uita, m-ai învățat să te caut și să te găsesc, m-ai învățat să te privesc și cel mai important, m-ai învățat să te iubesc!
E foarte ușor sa iubești, dar nu este simplu. Iubirea este un sentiment ce te invadează treptat, un sentiment ce te încălzește, unul care necesită antrenament și deschidere pentru a fi primit cu bine de suflet. Nu e simplu deloc! Dar atunci când simți că iubești din primele momente, că ești cuprins de o căldură care te topește pe interior, atunci îți pui singur întrebarea… „Ce doamne iartă-mă s-a întâmplat?”
Răspunsul ți-l dai însă tot singur… Iubești !
Îți mulțumesc pentru că m-ai încurajat să trăiesc așa cum îmi doresc, îți multumesc pentru clipele în care mi-ai fost alături, pentru că m-ai făcut să vad lumea cu alți ochi, că îmi arăți partea plină a paharului și că m-ai învățat că suferințele sunt doar mici pietre care ajută la clădirea propriei ființe.
Am nevoie de tine, am nevoie de privirea ta, am nevoie de sufletul tău ! Pentru că te iubesc !
Respecte !
