miercuri, 26 octombrie 2011

Asta e tot...

Nici nu știu cum să încep... Poate nu ar trebui să încep cumva...Poate ar trebui pur și simplu să las totul să curgă, așa cum fac de obicei... Dar de ce nu iasă nimic astăzi? De ce nu am puterea să scriu măcar câteva rânduri stupide... Nu cunoști nimic din mine. Nu știi decât să mă ucizi cu orgoliul tău, cu indiferența ta. 
Nu pot scrie...Nu am dispoziția necesară pentru a scrie ceva, ma simt trădat. Oare pentru că am fost  ?! Simt că mi-am pierdut un timp prețios pentru un lucru care m-a trădat... Mă simt respins, invizibil...Strivit!
Sunt plin de ură. M-am săturat de atâta minciună, de atâta ignoranță.... Cum ai putut !? CUM!!!?
Te reneg... Nici nu știi ce ai făcut...! Visele atee, gândirea strâmbă, ochii albaștri... Tot! Ce naiba, de ce nu vrei să înțelegi? Ți-am dat tot ce am putut... De ce ai vrut altceva? Sau cel putin, când trebuia să aflu și eu?... Din partea mea, nu mai contează... nimic... O să încerc să uit tot, o să încerc să fac totul să pară doar un vis. Un vis frumos ce-i adevărat, dar terminat cum nu se putea mai prost. Un vis care se termină cu mine căzând într-o groapă ... O să încerc să mă trezesc din visul ăsta... 
De pe partea mea, poți să pleci... Nu vreau să îți aud scuzele penibile... Serios.. nu vreau !
M-ai dezamăgit... ! Groaznic! M-ai făcut să trec prin perioade când nu îmi găseam liniștea... Când îmi spuneam singur să mă calmez, fiindu-mi dor. Erau zile când mă gândeam ca nu fac deajuns... Că aș putea să spun altceva, să fac altceva... Orice! Tu știi cum e sa te gândești că poate ar fi dracu' ceva ce nu ai făcut... Și să vorbești cu toată lumea despre chestia asta, mai  puțin cu tine?!
Pentru ce?!... Pentru ca să am parte de o chestie absolut imposibil de imaginat... Ceva ce nu există în legile normalității... Ceva ce depășește limita bunului simț. Ăsta nu mai e tupeu, nu mai e nici nesimțire... E cu adevarat o bătaie de joc...
M-ai făcut să sufăr... Ai avut tupeul jegos să îți bați joc de cineva care te-a apreciat, în timp ce ceilalți te criticau... Înclin să cred că au avut mare dreptate... Cum am putut să fiu așa de orb?!
E deja mult prea târziu... Și tu încă nu conștientizezi ce ai făcut și ce ai pierdut... Sper să o faci... vreodată! Și să te gândești din când în când la câte puteai face cu ce ai avut....

                                                   Respecte!

luni, 10 octombrie 2011

Publicul face totul!

M-am chinuit o grămadă de vreme sa fac rost de clipul ăsta. Calitatea sunetului nu e perfectă, dar merge! Mulțumesc mult celui care ne-a filmat!
Chitară: Oneasă Bogdan
Voce: Baltean Robert
Pian: Radu Andrei ( Eu )


Sper să fac rost de filmări și de la celelalte melodii! Mersi mult celor care au fost la spectacol și care ne-au susținut!

Uite și un clip cu o calitate audio mai bună:



                                                         Respecte!

Capodoperă

Alaltăseară, la vreo 15 minute după concert, primesc un mesaj de la o altă persoană care fusese în public: “N-am cuvinte!” . N-am știut ce să-i răspund. Ajuns la pensiune, mi-am scris pe telefon că “Nimic nu va mai fi la fel”. Nici acum nu știu exact ce să spun despre concert, dar pot încerca să explic ce simt.
După cele mai multe dintre puținele cărți pe care le-am citit am avut senzația că ceva s-a schimbat în mod iremediabil în mine. Aerul e mai dens, iarba are o altă înclinație în bătaia vântului, stropul de ploaie e mai greu, pământul are o altă textură. Același lucru mi s-a întâmplat și după câteva filme. În muzică însă, știam că se poate, dar nu am mai trăit până acum.
N-am crezut însă că un concert poate avea un asemenea impact. Sigur, au exista glume multe înainte legate de importanța evenimentului, am înnebunit pe toată lumea din jurul meu cu asta dar nu credeam că am să pot vorbi despre acest concert ca despre o capodoperă. Eram sigur că va fi superb, dar nu chiar așa ! 
Muzica celor de la Scorpions nu necesită foarte multe cunoștințe pentru a fi înțeleasă. Versurile nu sunt grele și sunt făcute pentru a reflecta o mare parte din viața de zi cu zi, instrumentalul fiind absolut superb. Și cu toate astea, Scorpions nu a umplut stadionul de dobitoci, golani sau inculți. Au fost și d-ăștia, dar cantitate neglijabilă.
Superficialitatea și ignoranța îmi permit să exagerez foarte mult concertul de aseară. Astfel, ceea ce a fost pură întâmplare în realitate, în viziunea mea va avea un rost măreț. Playlist-ul(pe care îl învățasem pe de rost înaintea concertului) cred că este un fel de manifest al trupei (din câte am înțeles a fost același și la București).
Viață ciudată. Viață în care tobele lui Kottak sparg orice limite, iar lumina simbolizează nebunia absolută. Alaltăseară , patruzeci și sase de mii de oameni, de romani, imposibil de inclus într-un tipar, au trăit acea viață pentru 2 ore.
A fost mai mult decât un show, a fost o capodoperă. Tot ceea ce includ în această categorie are un efect deosebit asupra mea: nimic nu va mai fi la fel.

P.S.: Poza e făcută de mine! :X

                                                                        Respecte!