Muzica de vineri...(ep.8)

Vineri, vineri, vineri, vineri... Minunată zi de vineri. O zi destul de ok, exceptând anumite părţi... Între timp, muzicăăă :

1. Led Zeppelin - Stairway To Heaven


2. Rise Against - Injection


3. Alice Cooper - Poison


4. Eagles - Hotel California


5. Lynyrd Skynyrd - Freebird


6. Nickelback - Saving Me


7. Nickelback - Faraway


8. Nickleback - Someday


9. Phil Collins - Another Day In Paradise


10. Lynyrd Skynyrd - Sweet home Alabama


                                                               Cu o lene greu de egalat,
                                                                            Respecte!

Idioţi...

Doamne fereşte câţi idioti sunt în ziua de azi pe mess. De ce spun că-s idioţi ? nu că am ceva cu ei, să fiu sincer pe marea majoritate nu-i cunosc personal, dar sunt idioţi mai ales ăia ce se trezesc să trimită 6 massuri pe zi de genu ” poze noi comm dau back ” sau ” s-a deschis un nou server de counter strike ” sau ” merg la budă ! sts blocat ” şi celebrele massuri de forma ” dacă nu dai massul la toţi cei din lista ta în seara asta la ora 12 mama ta va muri ” ! Să mori tu ? Eh, ştii care e treaba? Mama încă trăieşte chiar dacă nu am dat niciodată un mass atât de idiot mai departe. D'apăi cel mai tragic e atunci când se trezeşte unu şi altu să facă un mass de genul  ” dacă citeşti massul cu mana pe maus (că doar unde satana îţi poţi ţine mâna ca să dai scroll în jos ? ) mâine iubirea vieţii tale bla bla bla.. ” sau ” trimite massul la 5 prieteni şi apasă F5 şi îţi va apărea la sts numele iubirii tale ” că parcă pc-ul şi stie pe cine şi cine mă iubeşte. Cel mai cel e atunci când un idiot dă un astfel de mass şi vezi doamne se mai găsesc încă 10-15 căţăi care ascultă de idiotu` şef şi … aşteaptă să afle numele iubitei/ului la status ! După mine .. astfel de specimene eşuate, oameni fără minte, copii făcuţi pentru alocatie ” şi tăăt ce mai vrei tu ” ar trebui să li se taie netu cu drujba cât de repede posibil... De ce? Simplu:

Fiind atât de idioţi să creadă că întradevăr le va apărea numele perechii la status, sunt suficient de proşti încât dacă unul dintre specimenele amintite mai sus ar primi un status de genu ” sari feiesh în fântână şi vei vedea instantaneu în faţa ochilor chipul iubitei/-ului ” ăstia chiar ar crede şi s-ar arunca în fântână că vezi doamne….doar se aproprie perioada ” căldurilor ” şi trebuie să-şi caute perechea... sau altă treabă... din cele 25-30 de mesaje offline primite zilnic(cel puţin la mine), cel puţin 20 sunt massuri idioate trimise doar ca să vadă lumea că mai sunt şi ei în univers...că parcă chiar mi-ar păsa mie că tu te duci pe tron şi faci un carnatz şi revii în 5 minute sau că statusu tau e blocat şi meri sa faci duş...

Sau alţii, “S-A DESCHIS RADIO PULA ! Adună-ţi prietenii şi dă mass-uri stupide ca mine, să ascultăm împreună RADIO PULA ! http://radiopula.ro/listen.pls !!!!!! Dă mai departe te roog... 

Din păcate astfel de idioţi/idioate găseşti la tot colţu'... Vai şi amar de cultura voastră!

                                                        Cu o lene greu de egalat,

                                                                      Respecte!

      

Muzica de vineri...(ep.7)

E vineri. Vinerea Patimilor! Urmează episodu' 7 din "muzica de vineri". Am pregătit 10 melodii drăguţe:

1. Saving Abel - Addicted


2. Eric Johnson - Cliffs of Dover


3. Metallica - One


4. Bullet For My Valentine - Road To Nowhere


5. Kris Allen - I Need To Know


6. Kim Taylor - Days like this


7. The Dunes - The world won't wait


8. Evanescence & Seether - Broken


9. Proconsul - Alaturi de tine


10. Sixpence None The Richer- Kiss me


                                                             Respecte!

Criteriul selecţiei de ...castraveţi

Merg şi eu odată pe an la Billa(si atunci trimis cu forţa de patroană mama) şi chiar atunci stau o oră la coadă la... castraveţi?!...

O mare de mâini de toate dimensiunile se îndreaptă, cu o direcţie precisă, spre lăzile pline de legume minunatului hypermarket Billa. Degete groase şi mici, cu unghii tăiate scurt, degete lungi, fine, cu unghii colorate în roşu, degete bătrâne, aspre, cu pielea lăsată şi unghii galbene....toate acele infinite degete vor să cuprindă cu toată puterea lor acele fructe ale pământului, să le simtă forma, consistenţa, ca mai apoi să le arunce, cu o ciudată furie, în coşul de cumpărături.

Priveam şi eu de pe margine la mulţimea de femei şi bărbaţi care se îngrămădeau asupra lăzilor de castraveţi.Cu o poftă de nedescris în priviri, toţi acei oameni păreau de-a dreptul acaparaţi de ...alegerea celui mai potrivit castravete. Femeile scormoneau prin mulţimea de legume, în căutarea formei şi dimensiunii perfecte, de parcă ar fi ales o haină cu număr potrivit dintr-un raft cu reduceri, unde toate hainele aveau măsuri ieşite din comun. Practic, nicio legumă nu le era pe plac, niciun castravete nu era cu adevărat demn de a le popula coşul de cumpărături şi mai apoi oala cu mâncare, farfuria şi stomacul propriu. Ciudat a fost să văd şi bărbaţi prinşi în căutarea celui mai drept castravete, de parcă acea legumă n-ar sfârşi tăiată bucăţele, indiferent de formă şi dimensiune, ci ar fi expusă undeva în casă . 

M-am distrat foarte tare pe tema asta, vreo 10 minute chiar... Dar... privelistea mulţimii avide după castraveţi perfecţi m-a făcut să uit că trebuia să cumpăr şi eu aceeaşi legumă. Şi l-am luat pe primul pe care l-am văzut, realizând că niciodată n-am avut criteriul selecţiei de ...castraveţi.

                                                                  Respecte!

Mr. Nobody - artă cinematografică

Recomandare: Bea 5 cafele, încuie uşa, asigură-te că nu te deranjează nimeni, trage jaluzelele, scoate netul, închide telefoanele mobile şi uită-te!

Mersi mult Mihai pt recomandare. Încă din primele minute îţi poţi da seama că e un film original, deloc tipic şi ciudat în sensul bun al cuvântului. Fiecare scenă care se succedă te ţine captiv şi te transpune în locuri şi stări nebănuite. Se vede foarte clar că fiecare act a fost lucrat cu cap.

Probabil cel mai adânc şi cel mai bun film pe care l-am văzut în viaţa mea. Şi am văzut destul de multe. Un film în care realitățile se întrepătrund într-un asemenea hal încat nu mai ştii care este cea "reală", ca apoi să afli că toate ar fi, că totul este nimic şi că nimicul este un tot, că orice alegere este ideală şi că toate alegerile au fost făcute de către fiecare dintre noi.

Nu am să dezvalui misterul acestui film, ci am să vă spun doar că este o adevarată capodoperă cinematografică. Mai luăm în calcul şi faptul că sunt oferite o mulțime de explicaţii ştiinţifice pt diferite fenomene. Pe scurt, un film de nota 10.

Şi credeţi-mă nu are absolut nici un rost să vă uitaţi la trailer. Nu o să întelegeţi absolut nimic, şi o să vă faceţi o imagine nu tocmai bună despre film. Uitaţi-vă la film şi garantez ca nu veţi regreta.

                                                                         Respecte!

Gri ca un nor de... ploaie

Nu fugí! E doar o ploaie rece de vară. Sunt doar nişte lacrimi ale celui care se zice că plânge deasupra noastră. E doar iubire... iubire împartaşită nouă, prin mii şi mii de picături. De ce să alergi printre ele? Cu siguranţă una dintre ele ţi-e destinată. E sortit ca ea să te atingă, fără ca măcar să-ţi dai seama. De ce să te fereşti de la a-ţi împlini soarta? De ce nu te gândeşti că fiecare picătură cazută pe obrazul înfierbântat al pământului e una dintre bucuriile prin care ai fi putut tu trece! Da, chiar tu! Însa nu, ai preferat să te ascunzi acolo unde nici o picatură nu poate ajunge. De ce nu te opreşti în loc, să le privești, să le strângi în palma ta, să te laşi cuprinsă de ele? De ce eşti veşnic nemulţumită că te-au lovit atât de multe? Sunt de fapt atât de puţine, alese pentru tine. Sunt atât de reci la atingere, dar atât de calde în adâncul lor... Paşii tăi îti sunt tot mai grăbiţi... Fugi... De ce doar atunci când simţi umezeala ploii pătrunzându-te uiţi de orice, gândindu-te doar la cum ai putea scăpa? E ajutorul pe care ea ţi-l oferă. Te izolează de grijile, problemele, gândurile tale mai puţin plăcute, oferindu-ţi protecţia ei... I-ai mulţumit vreodată? Nu... Nu te-ai gândit niciodată din moment ce tu doar alergi încercând să scapi... 

                                                                                   Respecte!

Muzica de vineri...(ep.6)

Nici nu stiu cum sa încep :)). Probabil ca toate celelalte postări din rubrica asta. E vineri. Minunat! Sunt un geniu. De fiecare dată zic că e vineri. Păi logic că e vineri, oare chiar trebuie să spun asta de fiecare dată?:)) În fine, muzică băieţii :

1. Nickelback - Never Gonna Be Alone


2. Shinedown - Simple Man


3. Metallica - The Day That Never Comes


4. Metallica - Until it sleeps


5. Metallica - My Friend Of Misery


6. Metallica- Welcome home (Sanitarium)


7. Evanescence - My Immortal


8. Evanescence - Lithium


9. Citizen Cope ft. Carlos Santana - Sideways


10. Sting & J. Groban - Shape of My Heart


                                                    Respecte!

Edmond Tălmăceanu-retardat sau... retardat

Dacă veţi simţi pentru o clipă că natura se opreste din mersul ei firesc, că iarba nu va mai creste preţ de un minut-două, păsările nu vor mai cânta, valurile nu vor mai bate malurile şi vântul nu va mai vâjâi prin trestii, să ştiţi că toate astea se întamplă pentru că există Tălmăceanu. Toată lumea se opreşte din ce are de făcut şi se uită siderată la politicianul dansator. Edmond Tălmăceanu e un pedelist cu gura mare, consilier la nu ştiu ce primarie din Capitală, a fost propus pentru funcţia de prefect şi… într-un cuvânt îi prezic un viitor strălucit. Deci spuneţi voi, omul ăsta e normal? Vi se pare că astea sunt apucături de om normal? Doamneeee!!!

                                                                             Respecte!

Eu nu pot cu pixu'!

Bă eu nu pot să scriu cu pixul... Deci de foarte mult timp scriu cu stiloul. Şi îmi tot zice lumea de ce nu scriu cu pixul. Dar nu pot. Am vreo 400 de pixuri, pe culori, dar nu le folosesc...
Ideea e că am un stilou de 7 ani. Şi s-o rupt în 400 de bucăţi. L-am lipit cu scoci, cu bandă de izolat, cu picătura, cu super glue, cu aracet, cu extrem power. Nici nu cred că există aşa ceva, dar cred ca aţi prins ideea. Dar îmi place enorm cum scrie. Am scris 7 ani cu el, trăznească. Şi i-am zis lu mama că vreau să îmi cumpăr un stilou. Că sunt sigur că ar mai fi rezistat maxim 2-3 zile. Odată în ora de info s-o rupt în două:|. Scriam linistit şi numa văd că se blegeste. Ce dracu :)). Şi am zis că îmi cumpar altu. Mama o vrut să îmi facă ea o surpriză, minunată surpriză, şi mi-o cumpărat un stilou. După ce că o şi dat 18 lei pe el, scrie incredibil de grooos. Nu îmi place să scrie gros. Deci nu supooort să văd un stilou că scrie gros. Şi mai şi zice mama "să nu te mai prind cu ruptura aia de stilou"...
Eram trist. Avea o peniţă aşa de faină, după 7 ani de uzură, nici nu atingea hârtia când scria. Şi ăla nou scria ca moartea. Şi noroc cu tata! Mă plângeam că nu îmi place noul stilou, eram nefericit :)) şi vine tata... "Ooo... peniţele sunt la fel, cărbunele e la fel. Stai 2 secunde". Şi se apucă şi le desface şi le mută între ele.:O. Îmi ziceam în gândul meu "le-o trăznit pe amândouă".
CE VORBEEEŞTI? Acum am stilou nou, cu peniţa de 7 ani, care scrie incredibil. So, I'm happy. Uhuuu!
                                                                                     Respecte!

Despre frumuseţea uitată a vieţii

Stau şi mă gândesc la multe... Viaţa mea începe să se contureze, încet-încet. Probabil e prea mult spus, dar devin parcă din ce mai împlinit... Am ajuns să mă bucur pt orice prostie de lucru. Mă bucur când văd doi bătrânei în parc, ţinându-se de mână, mă bucur când văd o pasăre care se opreşte lângă mine, luându-şi bucata de pâine, mă bucur când văd o o bicicletă. Mă bucur pentru multe... 

Citeam zilele astea unele fragmente din ultima carte a lui Andrei Pleşu, "Despre frumuseţea uitată a vieţii", şi nu pot să nu împartăşesc ce citesc. Aş da orice să fi scris eu aşa ceva... e sentimentul ăla care zice exact ce trebuie spus, folosind cuvintele care trebuie şi fără să plictisească. Şi când mai adaugă şi un strop de umor, e esenţă de fericire. Transcriu aici unele părţi care m-au impresionat: 

Cum ne trecem si ne petrecem viata? O buna intrebare pentru mahmureala obsteasca de dupa sarbatori. Esti obosit, nu prea sprintar la minte, dezabuzat. Te viziteaza, palid, gandul desertaciuniii ( si balastul indigestiei), cu tot alaiul lor de platitudini solemne. Ce sens au lucrurile? Cum traim? La ce bun? Ca sa ma simt cat de cat activ si inteligent, incropesc, in graba(”in graba” e mult spus), un inventar: cate tipuri de trecere prin viata exista?

 

Tipul A: Subzistenta. N-ai timp sa reflectezi la rostul vietii. Te straduiesti sa obtii, mai mult sau mai putin decent, substanta ei zilnica, materia ei vitala. Esti ocupat si obosit. Abia daca poti savura mici episoade de refacere, in weekend sau in concediu. In rest, n-ai nicio pofta metafizica. Speri doar sa nu te loveasca vreo nenorocire.

Tipul B: Consumul. Viata ti-e data ca sa te simti bine, sa te bucuri, sa te distrezi. Pentru asta iti trebuie, in mod normal, mijloace, drept care e inevitabil sa te ocupi nitelus si de castig. Lucrezi atat cat sa-ti asiguri ragazurile. Te definesti prin gasca, escapada, mici driblinguri erotice, chef. Vrei ”trairi”. Multe si nu prea problematice. Daca ai noroc, nici nu -ti dai seama cand ti-a trecut vremea. Daca n-ai, te incurci, de timpuriu, in propriile tale placeri. Tipul BB are si subtipuri: consumului frivol i se adauga, de pilda, uneori preocuparea pentru imaginea de sine: te amuzi cu oarecare filozofie, esti un artist, un original, un aventurier. Nu te lasi contaminat de meschinariile vietii burgheze. Arzi, eroic, lumanarea la ambele capete. Alteori, consumul e intrerupt, ciclic, de alunecari depresive, de spectrul vidului. De care incerci sa scapi refugiindu-te din nou in consum.

Tipul C: Asteptarea de sine. Ai vrea, inca din adolescenta, sa fii altfel. Sinti ca esti altfel. Astepti de la tine ispravi de anvergura, dar nu stii exact de ce natura ar putea fi acele ispravi, nu le poti da un chip definit. Sa scrii? Ce? Sa ajungi celebru printr-o performanta speciala? Care? Sa faci cariera exemplara? In ce domeniu? Viata se scurge in plasa unei permanente interogativitati cu privire la perspective. Ai scurte accese de angajare, urmate de deziluzii care te demobilizeaza. Intre timp, traiesti din expediente, mereu convins ca e vorba de ceva pasager, care nu te reprezinta. Iti menajezi, tenace, orele libere, ca sa poti reflecta in liniste la ce ar fi de facut, cultivi plezirismul bland al catorva tabieturi private si te epuizezi in lungi conversatii cu prietenii, care au o foarte buna parere despre calitatile si potentialul tau.

Tipul D: Pragmatismul. Ai, de la bun început, o imagine clară despre ce vrei să realizezi (confundînd, cum spunea Petre Ţuţea, idealurile cu unele scopuri onorabile): vei munci, vei cîştiga, vei avea bunăstarea ta, casa ta, maşina ta, familia ta, respectabilitatea ta. Spre sfîrşit, vei numi toate întîmplările prin care ai trecut pe drumul spre succes „experienţă de viaţă“. Vei da sfaturi celorlalţi (mai ales tinerilor) şi vei patrona, plicticos, dar senin, mari festivităţi familiale sau instituţionale. Te vei socoti un „model“, un ins care şi-a făcut datoria. 

Tipul E: Căutarea de sine şi construcţia interioară. Ca şi cei aparţinînd tipului C, eşti preocupat de propria identitate, dar, spre deosebire de ei, nu reuşita publică te interesează. Vrei să obţii desăvîrşirea lăuntrică, armonia şi împlinirea alcătuirii tale de adîncime. Încerci să găseşti şi să experimentezi felurite versiuni de disciplină spirituală, frecventezi sfera religiosului, cauţi, halucinat, calea. E un parcurs nobil, dar primejdios, la capătul căruia, dacă nu ai şansa unei opţiuni limpezi, întemeiate pe discernămînt şi echilibru sufletesc, poţi eşua în sminteală, iluzie de sine şi fanatism.
      

Tipul F: Cercetarea şi reflexivitatea. Trăieşti cu dorinţa de a ieşi din viaţă mai ştiutor, mai lămurit decît ai intrat. „Nu vreau să mor prost!“ – spunea Alexandru Dragomir. „Vreau să înţeleg angrenajul în care am fost aruncat.“ Tot restul e subsidiar: munceşti, iubeşti, te bucuri, suferi, dar fundalul fiecărui fragment de viaţă e mereu acelaşi: cum se explică lucrurile, care (şi ce) este adevărul? Din păcate, răspunsul nu e niciodată garantat, iar primejdia unei vieţi de tip secund, anexate ideii şi implicînd neglijarea patosului ei nemijlocit e redutabilă. Din ambiţia unei bogăţii cognitive fără măsură, poţi ieşi sărăcit şi strâmb.
     

Tipul G: Dedicaţia. Trăieşti ca să te dăruieşti unei instanţe din afara ta, te regăseşti în faptul de a te abandona, de a ieşi din sine, de dragul unei idei, al unui proiect grandios, al unui om. Te realizezi slujind. O familie, o întreprindere, o utopie. Sau opera proprie, ipostaziată în monument exterior, care îţi va supravieţui. Pendulezi între eroism (civic) şi activism bezmetic. Între zel constructiv şi agitaţie dizolvantă. Mereu în serviciul celuilalt, rişti, adesea, să-ţi pierzi chipul.

Dacă stau să mă gîndesc bine, mai sînt încă sute de tipuri şi de combinaţii de tipuri. În fond, tot atîtea cîţi oameni există pe lume. Şi deşi mă recunosc în cîte o parte din toate cele de mai sus, despre mine n-am zis încă nimic. La mulţi ani!”

                                                                 Respecte!

Muzica de vineri...(ep.5)

Mda. E ... sâmbată? ... Se presupunea că nu o să uit să pun muzică pe blog... Cel puţin teoretic aşa stătea treaba. Uite însă că am cam uitat şi ca să nu o las aşa, postez astăzi, cu o zi întarziere :)) Scuzeeee!!

1. Mircea Baniciu - Merg mai departe


2. Mircea Baniciu - Cantecul Ceasornicarului


3. Mircea Baniciu - Esarfa in dar


4. Mircea Baniciu - Scrisoare de bun ramas


5. Mircea Baniciu - Himera


6. Mircea Baniciu - Amintire


7. Mircea Baniciu - La inceput de drum


8. Mircea Baniciu - Frunza


9. Mircea Baniciu - Daca ai ghici


10. Mircea Baniciu - In loc de final


11. Adele - Someone like you


12. Adele - Don't You Remember


                                                                   Respecte!

Ne naştem şi murim singuri?!

“Ne naştem singuri, murim singuri. Aparent, trăim împreună.”Chiar în seara asta dezbăteam tema asta. Se zice că ne naştem singuri, murim singuri, dar aparent trăim împreună. Am auzit asta de prea multe ori, a fost preluată şi chiar ridicată la rang de axiomă. Hai să vă spun eu cum e defapt... Ne naştem singuri, murim singuri, iar pe parcursul vieţii trăim singuri...

De când mă ştiu am fost singur. Şi acum nu mă refer la faptul ca nu aş avea prieteni, sau la chestii de genul, fiindcă am destui. Toţi au impresia ca dacă ai o mână de prieteni nu mai eşti singur. Ei uite că se dovedeşte însă că tot aşa eşti...

Deci după cum spuneam...de când mă ştiu am fost singur. Din când in cand am zambit, rar şi întotdeauna mi-a fost umbrit zâmbetul. M-am născut într-o dupa-masă de mai. Trecură ani de atunci şi singurul gust pe care mi l-a lasat dulcea viaţa în care traiesc este unul amar. Pot spune unul dezgustator. Suntem singuri în tot ceea ce facem. Şi ceea ce e ciudat e că oricât de mizeră ar fi viaţa în minunata noastră ţară, singuratatea nu ţi-o dă condiţia socială. E foarte ciudat însă că oamenii pe care i-am considerat prieteni se duc uşor uşor... Au mai rămas câţiva care realizez că defapt nu îmi sunt aproape. Şi ştiţi ce e şi mai ciudat? E că oamenii străini au stiut să fie lângă mine...

Eram singur... am avut parte însă de niste părinţi absolut minunaţi care m-au ajutat în toate. Poate mint când spun că în tot acest timp am fost singur... Am avut parte de un sfat bun de fiecare dată când am avut nevoie şi când am cerut unul. Am avut parte de sfaturi chiar şi când nu le ceream... Asta nu m-a împiedicat însă să fac unele prostii de care mi-a fost spus să mă feresc. Se pare că nu te lecuieşti până nu dai tu cu capul de pragul de sus.

Iar acum poate că ar fi cazul să contrazic tot ceea ce am spus mai sus... ar face totul mai palpitant...

Putem fi dezamăgiţi, la un moment dat, ne pot fi înşelate aşteptările, putem investi într-o relaţie tot sufletul nostru şi să pierdem.  Tocmai o astfel de situaţie ne poate face să dorim singurătatea. Ne ermetizăm sufletul, închidem fereastra, zăvorâm uşa şi ne punem platoşa. Renunţăm la luptă, generalizăm, fugim de noi şi de toţi. Este mai simplu aşa, mai confortabil. Depinde de noi daca rămânem singuri.Chiar dacă nu este, poate, persoana pe care ne-am dori-o noi aproape, cineva tot va fi lângă noi, fie chiar şi un simplu străin. Totul este să ştim şi să vrem să primim apropierea. Viaţa a demonstrat-o de nenumărate ori. Este o artă a dărui, dar este o artă şi în a ştii să primeşti.

                                                                                    Respecte!

Cum să-ţi exersezi abdomenul

Tipu ăsta de exerciţii este bun şi în minunata noastră ţară. Adică na.. te ajută să te raportezi într-un mod excepţional la realităţile din ţara noastră. Ai o singură reacţie posibilă. Asta:

Offtopic: Fraţii mei. Nu am mai scris de muuuuult. De prea mult. Şi am tot zis să scriu mai mult dar parcă nu am mai avut timp. Ok promit că o să normalizez lucrurile cât de curând.
O să scriu deci în continuare, cât de des apuc. Şi vă spun sigur că lucrurile se vor normaliza. Poate nu în urmatoarele zile...dar în urmatoarele săptamâni clar. Trebuie...N-au alternativă.
                                                                                Respecte!

Muzica de vineri...(ep.4)

Vineeeeri. Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu mă simt cam ciudat în perioada asta. Adică aştept foarte tare vara. Să ştiu că vine seara şi ies în oraş, fac diverse lucruri care mă relaxează. Aşa ce fac...? Eventual mă prinde seara făcând cine ştie ce teme prosteşti, sau în cel mai bun caz râncezesc pe scaunu' ăsta care deja nu mă mai suportă şi o cam început să scârţâie. Deja încep să o lungesc şi trebuie să pun şi eu câteva melodii :)) Aşa că pun nişte balade pe care le ador.

1. Deep Purple - Wasted Sunsets


2. Metallica - Nothing Else Matters


3. Scorpions - She Said


4. Metallica - The Unforgiven I


5. Metallica - The Unforgiven II


6. Metallica - The Unforgiven III


7. Scorpions - Always Somewhere


8. Scorpions - Still Loving You


9. Scorpions - Wind Of Change


10. Guns N' Roses - Don't Cry


11. Guns N' Roses - Knocking On Heavens Door


12. Guns N' Roses - November Rain


                                                           Respecte!