Asta e tot...

Nici nu știu cum să încep... Poate nu ar trebui să încep cumva...Poate ar trebui pur și simplu să las totul să curgă, așa cum fac de obicei... Dar de ce nu iasă nimic astăzi? De ce nu am puterea să scriu măcar câteva rânduri stupide... Nu cunoști nimic din mine. Nu știi decât să mă ucizi cu orgoliul tău, cu indiferența ta. 

Nu pot scrie...Nu am dispoziția necesară pentru a scrie ceva, ma simt trădat. Oare pentru că am fost  ?! Simt că mi-am pierdut un timp prețios pentru un lucru care m-a trădat... Mă simt respins, invizibil...Strivit!

Sunt plin de ură. M-am săturat de atâta minciună, de atâta ignoranță.... Cum ai putut !? CUM!!!?

Te reneg... Nici nu știi ce ai făcut...! Visele atee, gândirea strâmbă, ochii albaștri... Tot! Ce naiba, de ce nu vrei să înțelegi? Ți-am dat tot ce am putut... De ce ai vrut altceva? Sau cel putin, când trebuia să aflu și eu?... Din partea mea, nu mai contează... nimic... O să încerc să uit tot, o să încerc să fac totul să pară doar un vis. Un vis frumos ce-i adevărat, dar terminat cum nu se putea mai prost. Un vis care se termină cu mine căzând într-o groapă ... O să încerc să mă trezesc din visul ăsta... 

De pe partea mea, poți să pleci... Nu vreau să îți aud scuzele penibile... Serios.. nu vreau !

M-ai dezamăgit... ! Groaznic! M-ai făcut să trec prin perioade când nu îmi găseam liniștea... Când îmi spuneam singur să mă calmez, fiindu-mi dor. Erau zile când mă gândeam ca nu fac deajuns... Că aș putea să spun altceva, să fac altceva... Orice! Tu știi cum e sa te gândești că poate ar fi dracu' ceva ce nu ai făcut... Și să vorbești cu toată lumea despre chestia asta, mai  puțin cu tine?!

Pentru ce?!... Pentru ca să am parte de o chestie absolut imposibil de imaginat... Ceva ce nu există în legile normalității... Ceva ce depășește limita bunului simț. Ăsta nu mai e tupeu, nu mai e nici nesimțire... E cu adevarat o bătaie de joc...

M-ai făcut să sufăr... Ai avut tupeul jegos să îți bați joc de cineva care te-a apreciat, în timp ce ceilalți te criticau... Înclin să cred că au avut mare dreptate... Cum am putut să fiu așa de orb?!

E deja mult prea târziu... Și tu încă nu conștientizezi ce ai făcut și ce ai pierdut... Sper să o faci... vreodată! Și să te gândești din când în când la câte puteai face cu ce ai avut....

                                                   Respecte!