Nu traiesc...subzista!

Astazi am plans... Nu prea plang eu de obicei...adica mai niciodata...Astazi am plans...
Nici nu stiu cum sa incep...Saptamana trecuta am mers la bunici... Si am niste vecini casa langa casa cu noi...Ideea este ca au niste neamuri care au 2 copii...2 fete..una de 7 ani si una de un an si ceva...Nu am stiut la inceput de ce au venit aceia la vecinii mei de acolo...astazi am aflat...
Saptamana trecuta am mers pana la acei vecini...fara nici un motiv...si am vazut cum fata mica, cea de un an,rodea cu pofta dintr-o felie de paine...prima data am crezut ca a gasit-o pe acolo, dar pe urma am inteles ca era cam tot ce aveau pe intreaga zi...M-am socat putin dar ... a ramas asa...
Astazi insa am aflat intreaga poveste fiindca am primit o vizita neasteptata de la cele 2 fetite...Mama ei este plecata in Italia, incercand sa faca rost de niste bani... Tatal lor nu lucreaza...deci 3 oameni traiesc o luna intreaga cu alocatia celei de 7 ani...adica 42 de lei...pe luna!
Au venit in vizita...sa vada ce mai face bunicamea...si cea de 7 ani a inceput sa planga ca o durea parul. Era extraordinar de incalcit si numai daca il atingeai fata tresarea...Bineinteles ca mama a venit cu ideea sa o tunda ca sa o ajute intr-un fel...Are un par extraordinar de frumos...E o papusa de fata...asa fata frumoasa nu am vazut in viata mea...Chiar ma gandeam...le da Dumnezeu la unii niste copii exceptionali...cu ce folos?...sa nu aiba ce sa manance?! Si bineinteles ca din cei 42 de lei care ii primesc pe luna, tatal celor doua reuseste sa isi cumpere si tigari! Deci o bataie de joc!!!
Stand acolo cu cele doua fete si mirandu-ma, apare si fata vecinilor mei...are 17 ani...A inceput sa ne povesteasca cam tot ce trebuia povestit despre ele...Duc o viata mizera, fara sa aiba ce manca...imi povestea cum in foarte multe zile cea mare mergea la scoala nemancata, findca nu mai aveau nici paine ca sa manance...Mi-a povestit ca le-a cumparat 2 cutii de pateu si 2 rude de salam...se uitau la ele ca la aur... Imi povestea cum cea mare cand a ajuns la ei a inceput sa planga de foame...Sa ajungi sa vezi un copil de 7 ani plangand de foame cred ca este grav! Prea grav!
Dupa cum spuneam mama celor doua a plecat acum vreo 2 saptamani in Italia...la lucru...Dar dupa cum se spune...un lucru rau atrage un alt lucru rau...si intamplarea face ca locul de munca al mamei celor doua sa fie ocupat de o alta femeie...Deci e nevoita sa se intoarca acasa fara nici un ban...Insa nu poate sa se intoarca, fiindca nu are cu ce!
Ma uitam la biata fata( cea de 7 ani ),  cum ii era rusine fiindca avea ciorapii rupti si ii ieseau degetele de la picioare...incerca cum putea sa mascheze ingramadindu-si degetele de la picioare...sa nu se mai vada ruptura... Le-a dat bunicamea cate o portocala la fiecare...cea mare nu a mancat-o...a pastrat-o pentru cea mica! Nu am putut sa ma abtin sa nu izbucnesc in plans...
Poate ca asa ceva e comun multor, si mai ales in Romania cred ca este un subiect foarte cunoscut...dar in orice caz, e grav! Am vazut destul de multe la viata mea si sunt sigur ca voi mai vedea extraordinar de multe...dar tot nu am reusit sa nu incep sa plang....
Imi cer scuze ca poate nu am reusit sa fac o minunatie de postare...chiar nu am nici un gram de inspiratie...sunt racit mort...dar nu puteam sa o las asa...
Traim intr-o tara in care incepe usor usor sa nu ma mai mire absolut nimic! O sa ajungem sa ne sinucidem fiindca nu mai avem ce manca! Vai si amar...!
                                                                     
                                                                   Pana data viitoare pa!
Valeriu Sterian - Vino, Doamne