Mă... Nu am mai scris nimic de ceva vreme. Și tot ce scriam era despre cât de mult mă "satisface" pe mine viața asta, atât din punct de vedere economic, social, etc, dar mai ales din punct de vedere sentimental. Ok, să zicem că vreau să tratăm și alt fel de subiecte...
Prima dată vreau să încep cu un subiect bio. Bun. Toată lumea știe că produsele bio sunt cele mai bune. Când vezi “bio” scris pe ceva, primul lucru care-ți vine în minte este “cât de scump o fi?” și apoi “dacă-i bio înseamnă că-i bun”, nu? Dar eu despre altceva vreau să vorbesc în acest articol.
Am văzut o reclamă în care era prezentat un produs, nu mai știu exact ce – un șampon, o cremă, ceva, și care se lăuda că are în compoziție, citez, “extract de brusture bio”. Ok, am înțeles care-i treaba cu bio, știu ce-nseamnă produsele naturale, știu cât de bune sunt, nu trebuie să încerc să vă conving. Dar care e faza cu brusturele bio?
Din câte știu eu, brusturele e o buruiană. Nu se cultivă la nivel industrial, nu am auzit de plantații de brusturi și nici sere în care să se crească brusturi nu cred că sunt. Așa că mă întreb, ca tot omul, cine ar fi avut interes să modifice genetic brusturele?
Pentru că, din câte-mi dau eu seama, cam asta înseamnă “brusture bio”. Nemodificat genetic, crescut cu îngrășăminte naturale și nu chimice, fără insecticide și pesticide și așa mai departe. Bun. Revenind la întrebarea mea, cine naiba modifică genetic brusturele și, mai ales, de ce?
Bine, poate nu cunosc foarte bine istoria brusturelui, dar eu știam că brusturele îl găsești pe marginea drumului, pe maidane, pe pârloage și că singura lui utilitate este că nu te vede lumea când te piși sau altceva... În rest, nu prea știu vreo utilizare a lui. A... ba da... cred că bunica dădea brusturi la porc să mănânce. Dar numai cred, poate confund.
Deci înțeleg să zici pătlagină bio, mușețel bio, ciuboțica cucului bio, dar brusture bio? Ce mai urmează? Extract de gard viu? Zeamă de scaieți bio? Esență de iederă?
Numa' întreb...
Partea a 2-a a postării se referă la ceva cu totul "special". Nu credeam că voi spune asta, dar caut și eu moaște să le trag o limbă. Să-mi frec batista de ele, să se umple de sfințenie și să mă apere de duhurile rele. Trebuie să merg la biserică de dimineață de la prima oră și să mă apuc de lins icoane și cadavre moaște, să ajung în rai cu gustul proaspăt pe buze. Caut pentru că-s terorizat, un duh malefic mi-a posedat sticla de apă din care beau zilnic. Serios... Nu mai vrea să stea drept. Când o pun pe masă, cade... Clar e posedată, nu încape discuție.
Da, știu, o persoană cu gândire logică ar spune că "e deformată și din cauza asta nu mai stă drept", dar eu sunt prea speriat să apelez la logică. Vreau niște moaște care, după pupătura de rigoare (și cotizația de bun simț), îmi vor îndrepta fundul la sticlă. Vreau un popă care să-mi ia banii pentru trei incantații și cinci ședințe de exorcizare și sfințire a apartamentului.
Vreau asta pentru că mi-e lene să îndrept fundul la sticlă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu