Falsitate...

Cred că aș putea foarte bine să încep a 5-a postare din secția "M-am săturat"... Dar voi rămâne totuși la titlul la care m-am gândit inițial, "Falsitate...". De ce titlul ăsta? Pentru că oricât de multe am văzut în viață, tot greșesc și îmi pun speranțe în oameni. Superficialitate vizibilă, falsitate sufocantă… asta întâlnești la fiecare pas. Însă, cel mai dureros este când dai nas în nas cu falsitatea celor în care ai crezut. A fi deschis și loial într-o lume plină de răutate și falsitate este cel mai mare rău pe care ți-l poți face singur. Trăim într-o lume în care oamenii falși sunt apreciați, în care sufletul oamenilor de bun simț este călcat în picioare. O lume în care oamenii mint, te induc în eroare și nu sunt ceea ce vor să pară! De aceea nu înțeleg adesea oamenii.Vor să facă o impresie bună în scopul de a-și atinge unele interese. Duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie… Toate astea, pentru ce?

M-am săturat de oamenii falși, care nu văd dincolo de aparențe, oamenii cu care nu ai ce să vorbești, oamenii lingușitori, care îți sunt prieteni doar când au nevoie de ceva... 

Prieteni? Ce glumă bună.  Pentru mine nu există prieteni, doar persoane la care țin foarte mult dar nu știu să aprecieze asta. Sufăr prea mult din cauza prieteniilor pe care le leg. Recunosc, e vina mea, pun prea mult suflet în ceea ce fac... Dar măcar gramul ăla de bun simț să îl ai și să mă tratezi cu aceeași doză de respect cu care te tratez și eu. Am realizat, cam greu ce-i drept, că nu există prieteni. Mai devreme sau mai târziu, fiecare te înjunghie pe la spate.  Adică știi, pe față ești cel mai bun, dar pe la spate primești numai jigniri. Şi dacă ar fi asta singura problemă, n-aș avea treabă... 

Trăim într-o lume... tristă. Cred. Sau poate oamenii o întristează... Trăim într-o lume în care... oamenii uită. Uneori. Sau se fac că uită. Deseori... Trăim într-o lume în care... oamenilor nu le pasă. Uneori. Sau se fac că nu le pasă. Deseori. Trăim într-o lume în care... oamenii spun ușor ”Nu doare”. Uneori. Sau se fac că nu simt că doare. Deseori ... Fals? Nu. Ciudat? Oarecum. Real? Mereu....

Falsul a devenit un instrument la modă, într-o societate lipsită de repere valorice reale... Vai și amar! 

                                                 Respecte!