"Viața este
asemenea unei melodii frumoase,doar versurile sunt o încurcătură" (Hans
Christian Andersen) .
Fiecare dintre
noi avem un jurnal al vieții noastre, în care scriem zilnic. Un jurnal în care
e trecut fiecare gest, fiecare întâmplare, fiecare stare prin care trecem,
fiecare moment în care am fost fericiți și fiecare moment în care am plâns.
Viața mea are foarte multe capitole…Simt că aș vrea uneori să mă trezesc într-o
dimineață și să nu îmi mai aduc aminte nimic din ce am făcut înainte. Să încep
totul de la zero, din toate punctele de vedere. Să încep cu forțe noi, să uit
toate problemele pe care le-am avut, toate greșelile pe care le-am făcut… Dar
probabil că aș uita și lucrurile frumoase ce mi s-au întâmplat, iar pe ele nu
vreau să le uit… Dar acest lucru nu e posibil. Nu am spus niciodată că nu aș fi
mulțumit cu viața mea, însă sunt sigur că aș putea să o fac mult mai bună. Unul
dintre defectele mele cele mai mari este faptul că am încredere oarbă în
oameni, iar al doilea este că am momente în care sunt prea curajos, dar și
multe momente când uit de acest curaj și mă simt mai vulnerabil ca niciodată. În
acele momente fac, probabil, cele mai mari greșeli din viața mea, și astfel în
câteva secunde dau cu piciorul unor ocazii perfecte de a-mi îmbunătăți viața.
Așa este… Încep să mă obișnuiesc însă cu felul meu de a fi. Mi-e greu uneori și
mie, alteori chiar mă pedepsesc, dar încerc să fiu prieten bun cu inima, cu
mintea, cu conștiința mea și chiar cu impulsurile mele, când peste tot există
tentații…
Se zice că, cu cât
urci mai sus fără să vezi și cealaltă jumătate a paharului,cu atât căderea va
fi mai lungă și mai dureroasă. De aceea, de ce să fii la mâna destinului? De ce
să joci după regulile altuia? De ce să fii un simplu pion pe masa Destinului,
când poți fi regele/regina jocului. Fă-ți propriile reguli, pentru propriul joc…
Nu există iubire imposibilă, ci doar incompatibilitate… Nu există lucruri la
care nu ajungi, doar viziune obtuză… Deviez…
Vorbeam la început
de capitole… Am ajuns la o concluzie… În viață există un număr de capitole pe
care le scriem în fiecare zi referitoare la ceea ce facem. Știți ce cred eu?
Cred că e greșit atunci când zicem “Am încheiat acest capitol din viața mea”.
Și știți de ce? Pentru că într-un moment al vieții va exista măcar o persoană
care ne va întreba de acel capitol, oricât de dureros ar fi . Iar în acel
moment vom retrăi capitolul acela, ne vom gândi ce frumos ar fi fost dacă am fi
făcut puțin altfel măcar, și vom suferi, sau nu… depinde de doza de nesimțire a
fiecăruia…
Conturează-ți
iubirea, depășește-ți obstacolele. Întotdeauna încercarea, moarte n-are.
Detașează-te de regulile normale. Creează-ți un echilibru între ceea ce îți
spune rațiunea și ceea ce îți sugerează inima, între reușita unui lucru sau
pierderea lui. Nu poți întotdeauna să câștigi. Ce ar fi viața dacă ar fi
perfectă, numai lapte și miere? Să ți se întindă totul pe tavă, sa nu
trebuiască să depui efort pentru nimic. Ar fi totul așa de....... PERFECT. Un
cuvânt care nu-i caracterizează pe oameni. Omenii nu sunt perfecți, ci tind spre
perfecțiune, în fiecare zi. Viața este perfectă, nu noi!
Trăiește
momentul, privește către viitor și amintește-ți trecutul. Toate obstacolele te
fac mai puternic, apreciind la adevărata ei valoare viața.
Respecte !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu