Unde e bucuria de altădată?...

Trăim vremuri de cacao. Am ajuns astăzi într-un scurt drum până la Deva la o prietenă de familie, care locuia într-un loc pur şi simplu infect. Fata - simpatică, decentă... un om cu conştiinţă şi discernământ ca mine şi ca tine...deci o fiinţă superioară, ca mulţi dintre noi. Ca s-o scurtez, am avut o revelaţie cam nasoală - naşpa de biata fată care e nevoită să locuiască într-un astfel de disconfort! Cu care viaţa nu e foarte generoasă de-i oferă astfel de condiţii...

Nu stiu care e situaţia celor care citiţi postarea asta, sau mă rog, în caz că o citeşte cineva înafară de mine...Dacă nu e prea rea situaţia asta şi probabil că nu e, mulţumiţi cerului pt asta şi reţineţi că sunteţi foarte norocoşi. Că nu trebuie să trăiţi printre câini şi să ajungi să îţi rogi moartea...

Altceva vroiam să spun însă. Vremurile astea ne înrăiesc şi ne înstrăinează. Dacă nu au facut-o deja din păcate... Şi stau şi studiez în fiecare zi reacţiile adolescenţilor la orice lucru pe care li-l spui. Au devenit toţi mai irascibili, mai agitaţi... Începe uşor uşor ca lumii să nu îi mai pese deloc.. oamenilor serioşi şi maturi. Dacă nu e ceva care să-i ardă direct la buzunare sau la piele, îi doare fix în pix... Sunt anesteziaţi....Marcaţi. Habar n-am. Deci nu spun o concluzie ştiinţifică, doar părerea mea...Poate greşesc.

Nu vreau să o mai lungesc tare mult şi ajung la o concluzie... Luptaţi-vă din răsputeri să vă păstraţi sufletul tânăr. Să vă puteţi bucura de lucruri frumoase dar care n-au neaparată legatură cu voi... Dacă veţi putea face asta cât mai mult… mai e o şansă… Ştiu că nu e întotdeauna uşor pe “stomacul gol”… dar se poate… Dacă faceţi asta, nu e încă totul pierdut…Mai ales că vine primăvara... căldura deja o venit. Am putea cât de puţin să fim şi noi mai bucuroşi pentru că viaţa asta e foarte aiurea. Profitaţi de orice zi la maxim!

                                                             Respecte!