Mi-e dor

Cuvintele sunt clar prea sărace pentru a putea măcar contura ceea ce simt acum. Parcă întotdeauna a fost aşa. Niciodată nu am găsit cuvintele necesare pentru a spune ce simt. Actionez din impuls, fară să gândesc şi uneori doare. Şi chiar doare.

Să îţi cer iertare, deşi am facut-o, parcă nu mai are nici un rost. Credeam că eu sunt cel isteţ, că am înteles viaţa poate mai bine decât mulţi de vârsta mea şi până la urmă am căzut într-o capcană atât de simplă încât mi-e ruşine. Până la urmă mi-am dat seama că rănesc multe persoane. Poate prea multe... Uneori stau şi mă gandesc...oare o să poţi să treci cu vederea peste multele prostii pe care le-am facut?

Am trecut printr-o perioadă absolut ciudată, o perioadă în care parcă nu am fost conştient de ceea ce fac şi de faptul că fiecare om are o demnitate. Nu pot eu să calc în picioare demnitatea cuiva, indiferent cât de tare ar ţine persoana respectivă la mine. Sau cel puţin nu trebuie! 

Mă uit însă la multele lucruri pe care le fac şi îmi dau seama că parcă tot ce fac, fac aiurea. Mă doare să văd cât de egoist sunt uneori. Cum parcă pentru câteva momente nimic nu mai contează. Doar eu...

Timpul vindecă? Sunt curios să văd dacă o sa te mai poţi vindeca vreodată. Am lăsat o gaură atât de mare încât mi-e frică ca nu se va mai umple niciodată. O sa mai fie oare ca la început?

Mi-a fost spus să te caut, nu să te gasesc. Te-am gasit însă, dar parcă totul s-a schimbat. Mi-e dor... Mi-e dor de tot. Chiar dacă par atât de tare şi de indiferent, tot ceea ce fac este să nu arăt că uneori sufăr. 

Pur şi simplu nu gasesc o explicaţie pentru tot ce se întamplă... De fapt o explicaţie este... Ceva e stricat în toată ecuaţia asta. Eu...

                                                                            Respecte!