Viață viață...

Se pare că inevitabil și oricât de mult m-am chinuit să nu o fac, mi-am început și dimineața asta cu o porție zdravănă de plâns... Sunt trist... Încerc să zâmbesc, dar nu reușesc... Totul în jurul meu îmi pare... gri, șters...fad...

Poate pentru că așa e viața mea în momentul ăsta, tot ce se petrece în jurul meu... începe să prindă un contur negativ, ce mă deprimă... Și ce e mai rău, nu poate nimeni să îmi spună "nu fi retardat, râzi...în viață există și momente mai puțin plăcute, dar își au rostul lor, să putem să le iubim pe cele frumoase".... Au fost destui care mi-au spus asta, prietenii mei, cei fără care probabil că aș fi fost o fantomă în momentul ăsta... Dar nu își mai fac nici cuvintele astea nici un efect...

Ce ciudat mi se pare totul... eu eram de obicei cel care îi înveseleam pe restul și îi scoteam din starea pe care o am eu acum.... Dar acum nu știe nimeni cum să mă scoată pe mine din starea asta... Probabil pentru că nu are nimeni cum...

În ultimul timp, nimic din ce trebuia să se întâmple, nu s-a întâmplat... nimic nu e așa cum vreau... probabil eu sunt vinovat pentru acest lucru... Sau nu?!

Nu se poate sfârși așa, înțelegi? Deci nu pot să accept să se sfârșească așa... Adică tu, pe un pat amărât de spital, cu un ac retardat împlântat în mână, iar eu, în fața ta, de abia oprindu-mi lacrimile? Ți se pare a fi un sfârșit demn? Mie nu... Nu accept să se termine așa! Și știi de ce? Pentru că m-am îndrăgostit într-un moment în care lacrimile înghețate ale oceanului care cădeau pe fața mea nu erau doar reci, erau acide! Și tu mi le-ai șters prin simplul tău zâmbet... Nu o să accept toată viața ca ăsta să fie sfârșitul! Nu vei trece mai departe lăsându-mă pe mine așa...!

Și ca să fie și ziua completă...cu câteva minute înainte m-a sunat bună-mea... să vadă ce mai fac, dacă sunt bine... a trebuit să o mint... să îi spun că, da.... totul decurge cum vreau eu, sunt fericit, și că nu mă afectează nimic din jurul meu... Se bucură pentru mine.... :) Mda, mi-aș fi dorit să o pot face și eu...

Poate că am să reușesc să o fac și eu... dar nu azi, clar nici maine....Dar până la urmă cine știe? Oricum...încercați să zâmbiți voi și pentru mine :)... eu nu mai reușesc acum... iar zâmbetele false nu mă caracterizează...

În momentul ăsta...parcă și să zâmbesc mă doare... 

                                                                                          Respecte!