Criteriul selecţiei de ...castraveţi

Merg şi eu odată pe an la Billa(si atunci trimis cu forţa de patroană mama) şi chiar atunci stau o oră la coadă la... castraveţi?!...

O mare de mâini de toate dimensiunile se îndreaptă, cu o direcţie precisă, spre lăzile pline de legume minunatului hypermarket Billa. Degete groase şi mici, cu unghii tăiate scurt, degete lungi, fine, cu unghii colorate în roşu, degete bătrâne, aspre, cu pielea lăsată şi unghii galbene....toate acele infinite degete vor să cuprindă cu toată puterea lor acele fructe ale pământului, să le simtă forma, consistenţa, ca mai apoi să le arunce, cu o ciudată furie, în coşul de cumpărături.

Priveam şi eu de pe margine la mulţimea de femei şi bărbaţi care se îngrămădeau asupra lăzilor de castraveţi.Cu o poftă de nedescris în priviri, toţi acei oameni păreau de-a dreptul acaparaţi de ...alegerea celui mai potrivit castravete. Femeile scormoneau prin mulţimea de legume, în căutarea formei şi dimensiunii perfecte, de parcă ar fi ales o haină cu număr potrivit dintr-un raft cu reduceri, unde toate hainele aveau măsuri ieşite din comun. Practic, nicio legumă nu le era pe plac, niciun castravete nu era cu adevărat demn de a le popula coşul de cumpărături şi mai apoi oala cu mâncare, farfuria şi stomacul propriu. Ciudat a fost să văd şi bărbaţi prinşi în căutarea celui mai drept castravete, de parcă acea legumă n-ar sfârşi tăiată bucăţele, indiferent de formă şi dimensiune, ci ar fi expusă undeva în casă . 

M-am distrat foarte tare pe tema asta, vreo 10 minute chiar... Dar... privelistea mulţimii avide după castraveţi perfecţi m-a făcut să uit că trebuia să cumpăr şi eu aceeaşi legumă. Şi l-am luat pe primul pe care l-am văzut, realizând că niciodată n-am avut criteriul selecţiei de ...castraveţi.

                                                                  Respecte!